A murit ultimul haiduc

Luptatorul anti-comunist Ion Gavrila Ogoranu s-a inaltat la ceruri la 1 mai, orele 21, la varsta de 83 de ani. Ion Gavrila Ogoranu a condus timp de 7 ani de zile, intre 1948-1955, un grup de rezistenta armata impotriva comunismului in Muntii Fagaras. Ion Gavrila Ogoranu s-a nascut in anul 1923 in Fagaras, a urmat Liceul "Radu Negru" si Facultatea de Agronomie de la Cluj. In anii imediat urmatori ocuparii Romaniei de catre armata sovietica, Ion Gavrila Ogoranu a fost activ in mai multe organizatii studentesti organizand proteste anti-comuniste. Autoritatile comuniste l-au condamnat in contumacie, in 1948, la 15 ani de inchisoare. In 1951 a fost condamnat la moarte in contumacie de catre tribunalul orasului Stalin (Brasov). Dupa spargerea grupului de rezistenta anti-comunista din Muntii Fagaras, Ion Gavrila Ogoranu a stat ascuns timp de 21 de ani la Ana Sabadus - care ulterior i-a devenit sotie - in comuna Galtiu, judetul Alba, fiind cautat cu inversunare de Securitate. A fost arestat la Cluj in 1976 si anchetat timp de 6 luni de Securitatea Bucuresti, fiind salvat doar de interventia presedintelui Nixon. Unul dintre ultimii luptatori impotriva comunismului va fi inmormantat maine, la ora 13.00, in satul Galtiu, din judetul Alba.
Fugariti prin munti
Intre grupurile care s-au retras in munti pentru a lupta cu arma in mana impotriva comunistilor un loc aparte l-a ocupat cel condus de Ion Gavrila Ogoranu, care a actionat pe versantii nordici ai Muntilor Fagaras. Dupa greva anti-comunista a studentilor de la Cluj din 1946, membrii viitorului grup Ogoranu au intrat in atentia autoritatilor comuniste. Au disparut pe rand de la domiciliu, hotarati sa se impotriveasca regimului pana la mult-sperata "venire a americanilor".
Strategia adoptata de grupul lui Ogoranu, descrisa in volumul "Brazii se frang, dar nu se indoiesc" a fost una a evitarii luptei directe cu trupele Securitatii, incercandu-se mentinerea pe o perioada cat mai lunga a existentei grupului de rezistenta. Teama obsesiva de tradare i-a obligat pe luptatorii anti-comunisti la o permanenta miscare, fiind ajutati de o adevarata retea de sprijin formata din taranii fagaraseni de la poalele muntilor si din ciobanii care isi pasteau turmele in Fagaras. Iernau prin paduri sau in podurile caselor diversilor oameni de incredere, despartindu-se adesea in mai multe grupuri pentru a-si putea procura mai usor alimentele si pentru a nu fi prinsi toti odata. In timpul peregrinarilor prin munti n-au ezitat sa se dea drept securisti sau militieni, legitimand excursionistii pentru a descoperi printre ei pe eventualii membri de partid, pe care ii sileau sa-si inghita carnetele cu coperti rosii.
Traiasca Regele! Traiasca Romania libera!
Una dintre operatiunile spectaculoase ale grupului Ogoranu s-a desfasurat in dupa-masa zilei de 17 august 1952, cand luptatorii anti-comunisti au sechestrat un grup de turisti pe care i-au condus pana la Cabana Balea. Aici au fost scosi din cabana toti excursionistii care au fost perchezitionati, luptatorii anti-comunisti luandu-le acestora bricegele, binoclurile, bocancii, rucsacii si busolele.
Ion Gavrila Ogoranu a tinut un discurs in fata turistilor adunati la Cabana Balea spunandu-le ca grupul pe care il conduce este un grup de partizani anti-comunisti definind Muntii Fagaras ca fiind singurul colt din Regatul Romaniei care si-a pastrat libertatea. Ogoranu le-a cerut turistilor sa strige in cor "Traiasca Regele! Traiasca Romania libera!". Grupul de partizani a distrus portretele lui Stalin din cabana, au rupt lozincile comuniste si au ridicat toate alimentele din magaziile cabanei pe trei magarusi. In schimbul acestor alimente si a banilor din caseria cabanei, Ogoranu a lasat cabanierului o chitanta de mana semnata "Rezistenta Nationala". Actiunea de la Balea a avut ca scop despresurarea a cinci camarazi din grupul Ogoranu care erau incercuiti de trupe de Securitate la Valea Rea. In urma atacului de la cabana Balea, Securitatea si-a deplasat trupele aici, cei cinci incercuiti reusind astfel sa scape.
Sfarsitul rezistentei
In primavara anului 1955, nemaiputand rezista asalturilor repetate ale Securitatii, grupul Ogoranu s-a despartit in mai multe grupuri mai mici care au incercat sa se salveze trecand granita. Doi dintre membrii grupului, Gelu Novac si Gheorghe Sovaila au luat legatura cu un cioban pentru a-si procura alimente, insa acesta i-a denuntat, cei doi fiind inconjurati de trupe de Securitate si ucisi in schimbul de focuri. Alti doi camarazi ai lui Ogoranu, Remus Sofronea si Laurian Hasiu, au avut o soarta groaznica. Sofronea era ranit in picior si i-a cerut lui Hasiu sa-l impuste pentru a nu cadea in mainile Securitatii. Hasiu si-a impuscat camaradul dupa care s-a sinucis.
Alti membri ai grupului Ioan Chiujdea, Victor Metea si Gheorghe Hasiu au fost arestati la Bucuresti in 1956, in acelasi an fiind arestat la Constanta si Ioan Pop. Toti acestia au fost condamnati la moarte prin impuscare de catre Tribunalul Militar Cluj, prin sentinta nr. 1369/1957, fiind executati la 6 august 1957. Aceeasi pedeapsa au primit Nicolae Burlacu si Olimpiu Borzea, care au sprijinit grupul Ogoranu.
Ascuns timp de 21 de ani
Ion Gavrila Ogoranu s-a ascuns in satul Galtiu la vaduva prietenului sau Petru Sabadus, mort in puscaria de la Aiud. Securitatea a incercat sa-l prinda pe Ogoranu timp de 21 de ani, urmarind in acest scop peste 1000 de persoane. Toti cei urmariti erau supusi controalelor nocturne, anchetelor periodice, telefoanele si corespondenta lor fiind interceptate in permanenta.
Abia in 1969 Securitatea a capatat certitudinea ca Ogoranu mai traieste, cand a aflat de la un calugar de la Manastirea Sambata de Sus ca, in pomelnicul adus de sora lui, Ion fusese trecut de la cei morti la cei vii. In 1976, in timp ce isi vizita un prieten la Cluj, Ion Gavrila Ogoranu a fost arestat si dus la Bucuresti.
Salvat de Nixon si Kissinger
Desi era condamnat la moarte prin impuscare, conform sentintei Tribunalului Militar Brasov din 16 iulie 1951, pedeapsa ii fusese prescrisa. Prin intermediul unor prieteni emigrati in SUA, cazul lui Ion Gavrila Ogoranu a ajuns pe masa secretarului de stat SUA, Henry Kissinger, care intrebase la Bucuresti de soarta lui. Presedintele Richard Nixon i-a inmanat lui Ceausescu o lista cu persoane despre care administratia americana era interesata, in aceasta lista regasindu-se si numele lui Ion Gavrila Ogoranu.
Dosarul Ogoranu, in continuare la secret
In volumul al IV lea al cartii sale memorialistice "Brazii se frang, dar nu se indoiesc", Ion Gavrila Ogoranu afirma ca din dosarele si din raspunsurile oficiale primite de la SRI prin intermediul CNSAS reiese ca din 1976 incoace, luptatorul anti-comunist nu s-ar mai fi aflat in atentia Securitatii. "Daca eu n-am fost urmarit, atunci pe cine-a urmarit Securitatea in tara aceasta?" - se intreba Ion Gavrila Ogoranu.
Dosarul intitulat "Actiunea informativa de grup. Banda Gavrila Ioan" cuprinde 124 de volume care insumeaza peste 90.000 de file. Securitatea a organizat 108 actiuni pentru prinderea grupului de luptatori anti-comunisti care au actionat in Muntii Fagarasului. In mod uimitor, dosarele predate CNSAS privitoare la Ion Gavrila Ogoranu se opresc in anul 1976, anul arestarii sale - chipurile, dupa aceasta data luptatorul anti-comunist nemaifiind urmarit de securisti.
Inginer dupa
58 de ani
Senatul Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Cluj i-a acordat pe 9 martie 2006 lui Ion Gavrila Ogoranu diploma de inginer agronom onorific, cu specializare in agricultura pe baza examenelor promovate intre anii 1944-1948. Ogoranu a mai primit si medalia "Ad Gloriam Agriculturae" si, in mod simbolic foaia sa matricola.
In 1976, dupa ce a fost eliberat din arestul Securitatii, Ion Gavrila Ogoranu a primit buletin si a reusit cu greu sa se angajeze la o ferma din Miercurea Sibiului ca tehnician agricol, de unde a si iesit la pensie.
Copiilor si nepotilor sa nu le fie rusine sa se numeasca romani
"Am scris aceste randuri in amintirea celor care au luptat si au murit in acei ani, 1948-1957, in rezistenta armata anticomunista fagarasana si care nu au nici mormant, nici cruce.
Am scris pentru a lasa marturii ca acest colt de tara nu si-a plecat capul de bunavoie in fata comunismului. Sa se stie ca au existat oameni care, cu sangele lor, au spalat fata Romaniei, patata de lasitati si tradari. Copiilor si nepotilor sa nu le fie rusine sa se numeasca romani. (...)
Am scris mereu cu gandul la cei ce azi au varsta pe care o aveam noi atunci si care nu ne cunosc decat din cartile si filmele comuniste, unde am fost prezentati ca niste criminali inraiti, avizi de bunuri materiale, capabili de orice marsavie. Raspund acestor calomnii cu siguranta ca nu se va putea gasi in lupta noastra nici o actiune, nici o fapta, nici o vorba, care sa nu se poata incadra in legile onoarei si in morala crestina."
Ion Gavrila Ogoranu, "Brazii se frang dar nu se indoiesc", Editura Marineasa
George Damian
Victor Roncea

---

Despre autor: