UE trebuie reinventata

"UE trece printr-o dubla criza: o criza de identitate si o criza de crestere." Este parerea fostului presedinte al Comisiei Europene, Jacques Delors. Un punct de vedere pe cat de alarmant, pe atat de just.
Criza de identitate are trei dimensiuni: culturala, geo-politica si functionala. Dimensiunea culturala angajeaza dilema "Europa religioasa sau Europa laica", precum si controversa intre presupusa toleranta crestina si reprobatul fundamentalism islamic. Problemele legate de identitatea culturala sunt agravate de doctrina mentinerii prin metode artificiale a diversitatii (chiar si cu pretul perpetuarii decalajelor civilizationale), precum si de incapacitatea de a concepe o Europa a minoritatilor in care convietuirea interetnica iese din logica disputei dialectice intre majoritate si minoritate spre a urma paradigma multiculturalismului civic.
Dimensiunea geo-politica se refera la definirea hotarelor UE; problema in relatie directa cu magnitudinea ambitiilor globale ale acesteia. Daca UE vrea sa fie un jucator global ea va trebui nu doar sa accepte, ci chiar sa doreasca a ajunge sa se invecineze cu zonele marilor sfidari la adresa securitatii universale, precum Asia Centrala si Orientul Mijlociu. In acelasi timp este indispensabil, insa, sa decida si pana unde crede ca se poate extinde spre a-si pune de acord istoria cu geografia, respectiv aspiratiile politice cu spatiul coerent in care isi exercita jurisdictia si ale carui resurse naturale le controleaza direct.
Dimensiunea functionala priveste lipsa de transparenta a relatiei dintre actiunea institutiilor europene si calitatea vietii cetatenilor europeni. Guvernele nationale incearca sa treaca toate succesele UE in contul lor si toate insuccesele lor in contul UE. Concurenta benefica a agentilor economici europeni pe piata unica este dublata de o nefasta concurenta intre statele-natiune manate de miopia egoismului national. In consecinta, europeanul de rand vede in UE doar o clica de birocrati profitori a carei ineficienta si iresponsabilitate il vulnerabilizeaza in fata migratiei afro-asiatice si il expun dumpingului social est continental. Nevazand valoarea adaugata adusa de institutiile europene nu are motive sa fie loial acestora. Ideea europeana este astfel subminata de deficitul criteriilor de coeziune.
Criza de crestere are doua aspecte. Pe de o parte, este vorba despre stagnarea cresterii economice ca urmare a refuzului de a asocia liberului schimb o politica economica si sociala comuna. Fara a pune in comun resursele necesare investitiilor in educatie, cercetare (inclusiv progres tehnologic in domeniul militar), securitate energetica si dezvoltarea infrastructurilor, precum si fara a le utiliza potrivit unei strategii integrate, asa-zisa solidaritate europeana ramane o vorba goala. Pe de alta parte, UE se confrunta cu incapacitatea institutiilor sale, concepute pentru o confederatie cu maximum cincisprezece state, de a lua decizii intr-o formula extinsa la douazeci si sapte de membri. Extinderea este obligatorie spre a permite transformarea "Europei-piata comuna" intr-o "Europa-putere globala" si totodata posibila in conditiile post-bipolarismului, dar ea impune si adancirea integrarii pe baza unui model post-westfalian. Fara o federatie pan-europeana capabila a imbina solidaritatea cu subsidiaritatea UE are numai trecut.
Pentru Romania problema nu este numai cand va intra in UE (caci la intrebarea "daca va intra" s-a raspuns deja), ci in ce fel de UE va intra? In acest sens romanii trebuie deja sa intre in dezbaterea privind refondarea UE.
Mai intai nationalismul trebuie eliminat din discursul politic. Natiunea nu va disparea, iar statul-natiune va avea in continuare un rol important de jucat. Federatia europeana va fi alcatuita din actualele state natiune. Sa recunoastem, insa, ca romanii nu au reusit sa-si creeze un stat-natiune performant si totodata ca exigentele lor nu mai pot fi satisfacute in conditiile globalizarii fara construirea unei democratii transnationale, cumulativ cu devolutia puterii in favoarea comunitatilor locale.
Totodata Romania trebuie sa militeze pentru o piata europeana a muncii mai flexibila, pentru deschiderea pietii interne europene, pentru finantarea si organizarea europeana a cercetarii si educatiei, a protectiei mediului si a masurilor de lupta impotriva coruptiei, terorismului si crimei organizate. Ea trebuie sa proiecteze si sa propuna o viziune europeana a propriei strategii vizand securitatea energetica si dezvoltarea infrastructurilor.
In fine, se impune ca Romania sa ofere propria definitie a conceptelor de "stat european" si "frontiere europene", punand de acord nevoia de coerenta a teritoriului UE cu capacitatea UE de a absorbi noi membri.
Daca va fi ca refondarea UE sa fie impinsa de un nucleu de state avand curaj si viziune, atunci Romania trebuie sa se afle printre ele. Doar asa va recupera intarzierea cu care revine in familia europeana si va ajunge mai repede la o varsta istorica superioara - cea a Occidentului euro-atlantic.

---

Despre autor: