Relatia SUA- China si noua marginalitate

Socati mereu de anualele inundatii, preocupati tardiv de lustratie intr-o tara condusa pana acum discretionar de nomenclaturisti si securisti, disperati sa intram in Uniunea Europeana, indiferent de consecinte, ignoram faptul ca am trait si vom trai intr-o lume marginala. Sindromul "buricul pamantului" nu este nou la romani. Mitologia autohtona a cunoscut mai multe generatii de produse culturale sau subculturale care ne-au creat impresia ca suntem centrul universului, o natiune privilegiata, pe care marile puteri geopolitice sau nu stiu ce grupuri obscure conspira sa o exploateze, manipuleze sau distruga. In realitate, niciodata nu am fost in centrul evenimentelor mondiale, nici al vreunui interes iesit din comun al lumii fata de noi si este greu de crezut ca vom fi vreodata, in ciuda globalizarii la care asistam. Lipsa de interes cu care presa si opinia publica de la noi au tratat recenta intalnire la nivel inalt dintre conducatorii Statelor Unite ale Americii si Chinei este un simptom al ignorarii unui proces care a inceput mai demult si se va accentua tot mai mult in secolul XXI: deplasarea centrului geopolitic, de securitate, economic si cultural al lumii dinspre zona Atlanticului de Nord catre zona Pacificului.
Controversa cu privire la "vechea" si "noua Europa" este de fapt irelevanta, pentru ca relevanta intregii Europe va depinde in viitor de capacitatea ei de a ramane sau deveni un partener privilegiat pentru singura supraputere mondiala actuala si pentru una dintre viitoarele supraputeri. Inainte de 9/11, mai multi reprezentanti de frunte ai noii administratii Bush nu si-au ascuns preocuparile cu privire la viitoarea confruntare dintre supraputerile SUA si China. Dupa 11 septembrie 2001, SUA si China au devenit parteneri strategici in lupta antiterorista mondiala. Cu toate acestea, tensiunile dintre aceste tari nu au disparut. Recenta vizita in America a presedintelui Chinei, Hu Jintao, a fost conceputa tocmai pentru a incerca daca nu rezolvarea, macare evaluarea marilor probleme bilaterale, de la imensul deficit comercial al Americii si pirateria drepturilor intelectuale practicata pe scara masiva in China pana la chestiunile delicate privind drepturile omului sau miscarile pentru independenta Taiwanului sau Tibetului. Inainte de a ajunge la intalnirea cu presedintele american George Bush junior, Jintao a vizitat coasta pacifica a Americii. A fost la marile companii Microsoft si Boeing din Seattle, a fost invitat acasa la Bill Gates pentru cina. Sunt multe surse de tensiuni intre cele doua tari, dar pe de alta parte relatiile comerciale dintre ele continua, pentru ca liderii politici sunt constienti ca zona Pacificului poate deveni noul centru de prosperitate al lumii sau, dimpotriva, teatrul unor viitoare conflicte armate pe scara larga.
Rapiditatea cu care se misca lucrurile in zona dinamica a capitalismului pacific te indeamna inevitabil la comparatii cu situatia de la noi. De pilda, de cate ori am trecut in lunile din urma pe langa pasarela care se construieste la Aeroportul Otopeni sau am vazut neputinta autoritatilor din Romania de a construi autostrazi sau de a le reface (vezi celebra Bucuresti, Pitesti), de a asfalta durabil strazile oraselor, de cate ori am vazut cum cedeaza anual digurile si amenajarile raurilor, ma gandeam cum se rezolva asemenea probleme in America sau in China. Modernitatea si rapiditatea constructiilor ridicate in cateva luni, calitatea si tehnicitatea ridicate ale infrastructurilor din tari precum SUA, China sau altele iti arata cat de marginala, demodata, ineficienta, corupta, inceata si diletanta este administratia publica din Romania. Sunt multe alte exemple care ar putea fi date, mai ales cand comparam tara noastra cu cele doua tari, cea a capitalismului eficient si cea a combinatiei dintre comunism si capitalism. Oricum ai lua-o, Romania tot sta prost, desi suntem pe cale de a fi primiti in UE.
Atat SUA, cat si China isi pregatesc strategiile politice si economice pentru deceniile care urmeaza. Imensitatea si dinamismul economiilor americana si chineza desfid comparatiile cu economia noastra, dar noi nu stam mai bine nici daca ne comparam cu Singapore sau Irlanda. Cine vrea sa faca asemenea comparatii, poate oricand sa procedeze la un "Google search" sau la alte motoare instantanee de cautare, rezultatul va fi acelasi. Ne globalizam si noi, dar procesul acesta este unul superficial si inegal, astfel incat pana la urma vom fi marginali intr-o lume globalizata, dupa ce am fost marginali intr-o lume izolata si totalitara. Iar cand esti marginal, nici nu mai conteaza faptul ca presedintii american si chinez s-au intalnit sau nu, ce au rezolvat sau nu au rezolvat, pentru ca oricum crezi ca nu te afecteaza.

---

Despre autor: