De ziua muncii

De Ziua Muncii romanii au iesit la iarba verde. E un vechi obicei sa sarbatoresti munca prin odihna si distractie. Acum au avut un motiv in plus. Este ultimul "intai mai muncitoresc" petrecut dincoace de cortina de matase a Uniunii Europene. Cum sa nu vezi in jarul gratarelor luminita de la capatul tunelului?
Prin alte parti, lucrurile au inceput sa se schimbe. Din aceasta luna, tarile occidentale deschid portile pentru muncitorii din fostul lagar comunist. Dar, deja dependent de capsunile de pe tortul economiei capitaliste, entuziasmul european al romanului a inceput sa se ofileasca. Desi este obiectivul zero al guvernarii, cum zice premierul, integrarea europeana pune mari obstacole in calea dorintei perpetue a romanului de a sarbatori munca prin pauze mici si dese.
Chiar si entuziasmul politicienilor suna ragusit cand vorbesc de integrare. Dincolo de fumul gratarelor se vede peisajul dezolant al unei campii a muncii plina de capcane. Acum, cu putin inaintea aderarii, nu exista, cum nu a existat mai niciodata, o viziune clara a ceea ce va urma. Iar adevarul e ca integrarea va insemna un faliment in masa al micilor intreprinzatori. Agricultura si industria usoara vor fie primele ramuri devastate. Se produce mult si sub standarde, pentru oameni multumiti cu putin si ieftin. Oficialii europeni care inspecteaza modul in care se pun in practica normele europene de munca se iau cu mainile de cap. Ieftinatatea fortei de munca din Romania se explica nu doar prin calitatea scazuta a produselor, ci si prin investitiile derizorii in protectie si in retehnologizare. Nu mai vorbim despre imensa masa de salariati la negru, iesiti din statistici si intrati in legenda. Cota unica de impozitare a dat la iveala parte din economia subterana, insa, spun specialistii, continua sa fie mai rentabil sa inseli statul decat sa te supui legilor. Fraudele si contabilitatea dubla se petrec in firme controlate de politruci locali cu influenta la centru.
Multe probleme tehnologice se pot rezolva cu bani. Uniunea Europeana a investit serios in ramuri economice aflate in pericol. Insa coruptia si birocratia au tocat mare parte din fonduri si multe intreprinderi mici muncesc in conditii precare. Exista coltisoare care nu pot fi curatate de capital strain, nici de torentul propagandistic care le insoteste. Iar felul in care romanul priveste munca, de la fruntea, la opinca tarii, este unul dintre ele. Cu totii accepta ca munca este motorul central al schimbarilor economice, numai ca nu se pun de acord cine sa munceasca. Unii spun ca Guvernul, care ar trebui sa munceasca mai mult, sa fie mai creativ cand e vorba de finantat pierderi si de subventionat ramuri neproductive. Altii spun ca oamenii ar trebui sa puna osul la treaba si sa lase distractiile pe seama patronilor si politicienilor. Sa se lase dus de nas la negocieri contractuale, sa munceasca nemteste si sa fie platit romaneste. Cu toate ca devine tot mai evident ca, daca producatorii isi aliniaza preturile in functie de cele europene, munca ar trebui, la randul ei, sa fie platita tot la aceleasi standarde. Nu se intampla asa. Nu avem inca o etica a competitiei cinstite, iar patronul, de stat sau privat, isi va plati clientii mai bine decat pe ceilalti, indiferent de competenta. Pe cei care nu se supun, ii pot da afara fara nici un pericol. La fel si Guvernul, va favoriza, in numele pactului social, acele industrii perdante care ne-au tinut atata vreme in afara competitiei economice reale. Este cert ca Guvernul se gripeaza cand trebuie sa ia masuri cu impact social. O face caznit, cu mari intarzieri, doar de ochii Comisiei Europene. Pentru ca, asa cum inca functioneaza economia neagra, functioneaza si politica neagra, de subteran. E vorba despre agenda politica interna, gata oricand sa sacrifice chiar si obiectivele prioritare ale Guvernului, cum ar fi integrarea sau buna-starea populatiei, pentru a regla conturile pe plan intern. Pregatindu-se parca de un divort politic si de o noua nunta cu electoratul, coalitia guvernamentala voteaza pe banda rulanta zeci de ordonante sociale, starnind ingrijorarea legitima a Fondului Monetar International, dar si a Comisiei Europene. Nu e de mirare ca sensul muncii continua sa fie diluat de aceasta politica aducatoare de voturi si saracie generalizata in care toti cred ca a fi popular inseamna a fi populist. Sub aceasta tesatura de interese politice, oamenii schimba cozile de la oficiul de munca, la cel de somaj sau la ghiseul unde se plateste venitul minim garantat. Daca stau la coada, se cheama ca au muncit si trebuie sa fie platiti! Europa o sa ne cam dezamageasca. Ea nu stie si nici nu vrea sa stie de "pauzele mici si dese, cheia marilor succese"!

---

Despre autor: