Saptamina trecuta, inaintea meciului de la Bucuresti, televiziunile s-au intrecut in a surprinde suporterii englezi in actiune. Venisera oamenii pentru fotbal, bere si doamne, toate ieftine. Unul era atit de afumat incit si-a aratat fundul catre came
Saptamina trecuta, inaintea meciului de la Bucuresti, televiziunile s-au intrecut in a surprinde suporterii englezi in actiune. Venisera oamenii pentru fotbal, bere si doamne, toate ieftine. Unul era atit de afumat incit si-a aratat fundul catre cameraman. Altul a vrut sa manince un microfon al Antenei 1, se chinuia sa inghita buretele si, desi nu-i incapea pe git, se incapatina totusi sa-l molfaie. Un altul, de-abia dat jos din autocar in fata Casei Poporului, a zis ca e o cladire interesanta, dar ar vrea sa stie daca nu cumva contine vreo circiuma. Nu pomenesc despre aceste fapte fiindca imi imaginez ca n-ar fi ceva nou sub soarele britanic ca huliganii sa se imbibe cu bere, apoi sa se inghesuie in tribunele stadioanelor. O fac pentru ca in aceste zile in care transmisiunile din fotbalul european au reusit sa sape la temelia cuplului conjugal am vazut un alt gen de suporteri englezi, cu totul si cu totul diferiti. E vorba despre publicul care se aduna in micile tribune ale Campionatului Mondial de snooker de la Sheffield, difuzat pe Eurosport, care aplauda cu fairplay niste sportivi trasi la vesta si papion. Par o specie absolut inedita de suporteri acesti iubitori ai snooker-ului. Inevitabil, stai si te intrebi ce anume ii face sa dea banii pe un bilet pentru a vedea doi gentlemani lovind cu un bat niste bile colorate intr-o ordine aparent greu de urmarit. E in acest
sport, cred eu, o pasiune ancestrala pentru geometria pura, pentru linia perfect trasata. Si o anume tensiune spirituala a surprizei geometrice pe care o poti regasi rareori, dar intr-o forma impura, intr-o pasa geniala pe gazon.
Despre autor:
