Credinta vine din auz si auzul prin cuvantul lui Dumnezeu, se spune in Sfanta Scriptura. Si tot din cartea sfanta stim ca unul dintre ucenicii Domnului, Apostolul Toma, s-a indoit la inceput de Invierea Sa.

Pentru ca nu-L vazuse inca pe Domnul inviat, Apostolul Toma a spus: ""Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede"". Si la opt zile de la Inviere, pe cand erau adunati toti ucenicii, inclusiv Toma, s-a aratat Iisus din nou. Si aratandu-i lui Toma palmele si coasta, l-a incredintat ca El este. Si l-a certat oarecum Domnul, spunandu-i ca a crezut numai pentru ca a vazut, si i-a fericit pe cei care n-au vazut si au crezut. Sfintii bisericii comenteaza acest fapt al necredintei de moment a lui Toma ca necesar pentru incredintarea noastra, a celor care n-am fost de fata. Toma a pipait ranile Celui rastignit si inviat, si L-a vazut mancand peste, lamurindu-se ca Domnul nu este o naluca, ci persoana vie.
ASTAZI. Parintele Cleopa spunea referitor la necredinta: ""Oare cati dintre crestinii de azi nu se indoiesc in credinta in Dumnezeu? Cati nu cauta dovezi si zic: «Nu cred pana nu vad!». Cati nu cauta sa pipaie ranile si coasta Mantuitorului, cautand dovezi ale existentei lui Dumnezeu. Credinta vine din auz, iar nu din pipaire si vedere"".