Doua cuvinte despre retorica reformei (II)

Am discutat, in saptamana anterioara, despre ideea domnului Mircea Miclea, fost ministru al Educatiei si Cercetarii, de a lua institutele de cercetare de la Academia Romana si de a le trece pe langa universitati, cum a procedat Elena Ceausescu in anii '70, sau de a le transforma (inconstienta maxima, cinism?) in "societati comerciale". Cititorii nostri trebuie sa stie ca multe dintre aceste institute merg bine, sunt performante, cateva au primit titlul de excelenta in cadrul Comunitatii Europene (Institutul de Matematica "Simion Stoilow", Institutul de Biologie Celulara), altele au o mare vizibilitate nationala si internationala si au publicat lucrari fundamentale: Institutul de Chimie "Poni" din Iasi (care a castigat anul acesta un grant european de 1 milion de euro si alte cateva in anii precedenti, la fel Institutul de Biologie Celulara - un grant de 1 milion de euro), Institutul de Lingvistica din Bucuresti, Institutul "N. Iorga", Institutul "Xenopol" din Iasi, Institutul de Matematica din Iasi, Institutul de Folclor "I. Brailoiu", Arhiva Folclorica din Cluj etc. ... De ce trebuie transferate, dezmembrate, risipite aceste unitati puternice de cercetare, unele dintre ele cu o lunga traditie? Nu este nici o ratiune pentru a face un act atat de absurd si de pagubitor pentru stiinta si asa de vexant pentru Academia Romana. Exista doar o idee fixa in capul unor ministri si al unor politicieni de a muta de colo, colo o institutie pentru ca asa au vazut sau au citit ei ca se intampla in America. Este inutil sa spui acestor capete dure ca America este America si ca sistemul european este altul! Academia de stiinte din Austria are circa 50 de institute performante (in domeniul "stiintelor tari") si nimeni nu vine sa-i spuna ca trebuie sa le distruga. Dimpotriva, apar institute noi, in domeniile de varf, cum ar fi biotehnica sau biologia celulara.
Vin, acum, domnul Miclea si consilierul sau si spun ca nu-i bine, este chiar primejdios sa lasam institutele la Academia Romana, cine stie ce se mai intampla, trebuie duse, musai, in cele patru zari ale neantului... Aceeasi idee stupida, anti-culturala si, pana la urma, anti-nationala o au si unii oameni politici. I-am auzit de multe ori vorbind de acest caz, am incercat chiar sa-i conving ca trebuie sa-si indrepte energiile in alta parte. N-a fost chip. Asa au auzit ei ca se petrec lucrurile in Statele Unite si, daca se petrec acolo, trebuie sa ne aliniem numaidecat... Obstinatie, repet, fara noima, socoteala proasta. Cercetarea de performanta se poate face oriunde, daca se face, nu trebuie sa darami sau sa muti zidurile, trebuie doar, daca vrei sa faci o reforma adevarata, sa schimbi mentalitatile si sa intaresti performanta.
Alta chestiune in litigiu este aceea a criteriilor de promovare in invatamantul superior. Tot domnul ministru Mircea Miclea a semnat un ordin prin care se cere ca viitorul profesor sa aiba doua granturi/contracte internationale si in cel putin unul sa aiba calitatea de director. Nu-i indeajuns, arata ordinul ministerial: mai trebuie ca viitorul profesor sa aiba un numar de studii inregistrate de I.S.I, doua carti de specialitate etc. Bun, toata lumea este de acord ca trebuie sa ridicam stacheta, sa sporim exigenta, numai ca un profesor de limba romana nu poate fi pus in acelasi compartiment cu un matematician si un chimist. Pentru cei din urma, criteriile pot fi corecte, pentru un umanist sau un istoric roman, satisfacerea acestor exigente este dificila. S-a discutat in cadrul C.N.T.D.C.U. despre nevoia de a diversifica, nuanta, adapta aceste criterii la specificul unei discipline si s-au facut propuneri rezonabile. Ele au fost inaintate conducerii ministerului si, cu catva timp in urma, noul ministru (dl. Mihail Hardau) a dat un nou ordin pe care eu, unul, il gasesc rezonabil. N-a renuntat la ideea granturilor nationale/ internationale, la articolele inregistrate de I.S.I, dar a diversificat lucrurile si a luat in seama faptul ca nu poti cere unui teolog ceea ce trebuie sa ii impui unui fizician sau unui matematician. Este o logica in toate si este un bun simt pe care nu il poate ofensa nici un ministru. Este bun grantul care poate aduce bani in tara din fondul comun de la Bruxelles, dar mai edificatoare este pentru un intelectual care vrea sa fie profesor universitar calitatea studiilor sale si, desigur, ecoul lor in comunitatea intelectuala nationala si internationala. I.S.I ? Desigur, dar daca I.S.I nu inregistreaza studiile umaniste si nu manifesta nici cel mai mic interes pentru temele nationale? Daca G.Calinescu ar cere, azi, sa devina profesor universitar, n-ar fi, in mod sigur, acceptat, pentru ca a scris Istoria literaturii romane..., care nu figureaza pe listele I.S.I. Cum am iesi din aceasta dilema? Las pe ,,I.S.I.-ologii" actuali sa gaseasca raspunsul potrivit. Eu ma multumesc sa spun ca, oricate criterii am inventa, mai sigur, mai promitator mi se pare sa pui cinci oameni de autoritate, cinstiti si exigenti, care sa aprecieze dosarul stiintific si didactic al unui candidat. Criteriile sunt, desigur, necesare, dar fara acesti cinci intelectuali priceputi si probi orice criteriu devine o forma goala.

---

Despre autor: