L-am asteptat pe domnul Adriean Videanu sa vina din binemeritatul concediu pascal. Am sperat ca reculegerea din noaptea Invierii si Ziua Tamaduirii ii vor da edilului sef gandul cel bun sa opreasca prin decizia ce-i sta la indemana asaltul impotriva Capitalei.
Marile proiecte anuntate de Municipalitate in urma cu cateva luni in termeni destul de vagi, dar ademenitori sub lozinca modernizarii orasului, isi arata acum, in amanunt, hidosia. Slutirea Pietei Revolutiei este inca in faza de macheta, dar planurile la scara 1:1 vor aduce o suferinta in plus centrului, si asa sufocat. Abil, dl Videanu aduce in sprijinul proiectului tip Panama, asa zise argumente istorice: poze din anii a€™30 care arata Calea Victoriei bordata de cladiri care acopera si Biblioteca Universitara, si Ateneul. Uita dl primar ca fotografiile din anii a€™30 sunt facute inainte de construirea cladirii Ministerului de Interne, care a deschis piata in forma actuala. Masluirea istoriei, facuta impotriva argumentelor elementare de urbanism, are o miza extrem de mare pentru dl Videanu care vrea sa ne prosteasca. De ce isi risca pozitia, de ce dizolva increderea cetatenilor care i-au dat mandatul? Sunt intrebari la care nu doar primarul general ar trebui sa raspunda.
Aceasta agresiune a samsarilor din imobiliar, cu o puternica forta financiara, impinge pe post de marionete nu doar politicienii vremelnici; sunt prinse in mecanismul infernal si alte persoane ce nu ies in evidenta, dar sunt pioni cu valoare pe tabla de sah a proiectelor oneroase. Consilieri municipali, arhitecti cu simbrie la Primarie, directori ascunsi dupa stampile pun umarul la operatiunea ce lasa urme greu de sters pe obrazul orasului. Clanul are ca varf de lance si constructori gata sa inhate ciolanul marilor lucrari fara a-si face probleme de etica. Un turn de sticla gen cutie de conserva la Piata Charles de Gaulle, un alt turn ce are doar groapa sapata in coasta Catedra- lei Sf. Iosif sunt mandria unui afacerist care baga arta grinzilor sudate pe gatul Capitalei. El este ultima veriga a lantului ce incolaceste destinul nefericit al Bucurestilor, oras cazut in capcana unor dorinte straine cetatenilor.
Pe langa interesele de grup, care mulg din bugetul municipal, institutia primariei este dirijata si de multa incompetenta ce musteste din numeroase decizii.
De mai bine de un an de zile, centrul istoric a fost blocat si inchis circulatiei. Proiectul zace insa in nelucrare si dl primar al Sectorului 3, Liviu Negoita, tace acum malc dupa ce s-a lafait pe la televiziuni cand a pus barierele in buricul targului, inchizand perimetrul Lipscani, Covaci, Selari ca intr-un ghetou. Il cauta patronii de magazine din zona, pe care i-a aruncat in faliment, il cauta proprietarii de imobile sa clarifice statutul. Il blestema homlesii alungati fara alternativa.
Nu mai adaugam si hacuirea spatiilor verzi, prada si ele afaceristilor verosi incurajati chiar de autoritati sa extirpeze plamanii orasului atinsi de tuberculoza. Circul negocierilor televizate cu un instapanit peste Parcul Bordei ramane antologic pentru developarea complicitatilor ce umplu de revolta paharul rabdarii bucuresteanului ce-si iubeste orasul. Sunt toate acestea doar un tablou partial a ceea ce pastoreste in-stitutia primarului. Exista insa multi oameni care nu se dau batuti in acest razboi pornit de institutii impotriva istoriei si chiar a viitorului urbei ce nu mai este demult un mic Paris, ci o mare Frauda.