Somer de azi in zece ani. Asta e soarta pe care ne-ar pregati-o internetul noua, gazetarilor, sa spunem (cu ingaduinta dumneavoastra) de profesie. Nu chiar tot internetul ne poarta sambetele, ci utilizatorii cu pofta de confesiuni. Baieti si fete de pe tot globul, care, fara sa stie de indemnul unui literat roman de-acum un veac (scrieti, scrieti, cat de mult), au lansat un alt fel de media: cea produsa de cititori. De civili. De mate-fripte, mitocani, popor si genii inca nedescoperite, dar cu parul la fel de valvoi.
Categoria asta e larga. Intra in ea blog-urile, forumurile, site-urile personale si podcasturile - iar saptamana asta precis se mai inventeaza ceva. Ca sa te inscrii, exista o singura cerinta: sa nu te pricepi ca un expert, dar sa-i urasti pe toti expertii. Productia (si talentul) variaza, insa un lucru e cert: tocmai incalcarea normelor, deja ruginite, ale presei ""clasice"" este cea care atrage. Media produsa de utilizatori pare ciudata, prost filmata si montata, scriitura nu respecta publicul (si nu se omoara
sa-l atraga), e pe alocuri din greu subiectiva, fara nici un fard. Si cu toate astea, are succes. Tot asa cum, in urma cu 30 de ani, Beatlesii rasturnau banjourile de pe soclu, cu chitarele lor electrice.
Cititorii au desigur de partea lor avantajul multimii: ei sunt mai multi ca noi, cei care le exploatam curiozitatea si pofta de obiecte lucitoare pe ecran (paiete, decolteuri si ketchup). Marele nostru avantaj e de domeniul trecutului: nu mai controlam canalele de comunicare. Un site al BBC nu are mai multa putere de emisie, nu e mai greu de gasit decat unul al lui Ion Dogaru, Draganesti-Olt (pasionat de cultura tuicii si efectele ei lirice). Asa ca la prima vedere ar trebui sa dam dreptate pesimistilor: jurnalistii vor lua-o pe drumul tipografilor - oameni condamnati la somaj de aparitia tiparului computerizat.
Si totusi, cu ultima urma de orgoliu, dati-mi voie sa nu fiu de acord. Dintr-un singur motiv: orice cititor de talent care scrie, filmeaza si ajunge sa traiasca din asta devine, pana la urma, parte a meseriei noastre. Logica razvratirii, dupa care functioneaza astazi, se va da pe brazda o data cu intelegerea adevarului suprem al presei: esti mort daca nu te citeste nimeni. Cand iti pasa de asta, esti jurnalist.
Cand mananci la pranz de pe urma acestei constatari, esti deja jurnalist batran si arogant - chit ca ieri erai un razvratit impotriva media care minte, insala si manipuleaza.
Cea mai simpla logica ne spune, pe de alta parte, ca nu putem deveni toti producatori de continut. In primul rand ca n-avem timp. Si-apoi, n-avem audienta. Unii trebuie sa mai si stea sa se uite. Media nu e o institutie, ci o stare de fapt. Sau de prostatie. Dar asta e deja o alta discutie.