Jocurile piramidale au fost doar unul dintre episoadele dramatice ale ""apocalipsei"" care a zguduit economia romaneasca in ultimii 17 ani. Colapsul circuitelor de tip ""Caritas"" a fost urmat un alt ""tsunami"" financiar, cu adevarat devastator: prabusirea catorva banci, ruinate cu buna stiinta si aduse in stare de faliment.

Inca de la inceputul anului 1990, Romania a fost impanzita de nenumarate banci, mai mari sau mai mici. Prezentate ""beneficiarilor"" sub sloganuri care mai de care mai promitatoare, aceste noi institutii bancare erau considerate jaloanele ce marcau reintrarea Romaniei in capitalism. Brusc, dupa 1995 a inceput sa devina insa tot mai clar ca, in ciuda impresiei de prosperitate data de sediile lor super-luxoase, cele mai multe dintre aceste institutii erau doar niste colosi cu picioare de lut. Ascuns cu grija, acest adevar a inceput totusi sa se vada chiar si cu ochiul liber. Cu vistieriile macinate de credite imense, date unor ""beneficiari"" carora nici prin cap nu le trecea sa le mai si restituie, cateva banci au intrat rand pe rand in incapacitate de plata. Ajunsi la ananghie, sefii lor si-au justificat esecul prin tot soiul de argumente care mai de care mai sofisticate, menite sa ascunda un adevar cutremurator: falimentul le batea la usa.
Incercand sa-i prosteasca pe depunatorii intrati in panica, bancherii si-au descris activitatea ca pe un lant de ""inginerii financiare"" complexe, ce nu puteau fi intelese de profani. Apoi adevarul a erupt violent. In doi-trei ani, mai multe banci s-au ruinat fara speranta de redresare, iar notiunea de ""inginerie financiara"" a devenit sinonima cu cea de hotie pusa la cale de mafia ""gulerelor albe"". Prabusirea bancilor a adus disperarea in casele a peste cinci milioane si jumatate de romani.
Specialistii estimeaza ca paguba totala, inregistrata atat de cei care au crezut in infailibilitatea bancilor, cat si de bugetul de stat care a trebuit sa preia socul financiar provocat de falimente, a depasit sase miliarde de dolari. Sase miliarde intr-o perioada in care statul roman obtinea cu greu imprumturi externe de cateva sute de milioane de dolari.
JUSTITIE OARBA SI IMPOTENTA. Intr-o tara normala, cu o justitie cu adevarat independenta, lantul de falimente care a fost la un pas de a arunca toata tara in aer ar fi umplut puscarile cu ""gulere albe"". La noi nu a fost nici pe departe asa. Chemata sa faca lumina intr-un hatis dezastruos de afaceri, justitia noastra a preferat sa-si asume rolul de ""Cooperativa Nufarul"" care, in loc sa-i pedepseasca pe bancherii falimentari, s-a straduit si pana la urma a si reusit sa nu-i trimita pe aproape nici unul dupa gratii.
Pentru linistirea deponentilor pagubiti, intre 1995 si 2001 s-au deschis mai multe anchete penale care i-au vizat pe cativa dintre sefii bancilor falimentare. Cu timpul, lumea a inceput sa uite, iar pagubitii si-au acceptat soarta. In anii care au urmat, ""ingineriile financiare"" au continuat prin diverse ""jonglerii juridice"" mai putin vizibile, dar la fel de nocive. Apoi, anchetele penale s-au incheiat prin procese care au tinut un timp pagina intai a ziarelor.
Cu timpul, procesele au intrat si ele in uitare. Iar rezultatul a fost cel cu care ne-am obisnuit in multe alte situatii asemanatoare. Cand nu au fost scapati printre degete, ""rechinii"" s-au ales, in cel mai rau caz, cu cateva luni de arest preventiv. Scosi din ""joc"", foarte putini dintre ei au facut insa puscarie de-adevaratelea. Iar problema recuperarii de la ei a pagubelor produse, nici macar nu s-a pus vreodata in mod serios.

ALELUIA! Nici Dumnezeu nu a mai fost dispus sa salveze BIR de la faliment