Pe primele doua luni ale acestui an, deficitul de cont curent a crescut cu peste 80% fata de perioada corespondenta din 2005, ajungand la peste 1 miliard euro. Aceasta stire merita sa fie intoarsa pe toate partile. Avem de-a face cu o crestere mai rapida decat cea consemnata in 2005 fata de 2004. Ea are loc in conditiile in care productia industriala suie considerabil mai incet decat in lunile de inceput ale lui 2005.
Care ar fi cauzele acestei dinamici? Astfel, este foarte greu de stopat in economia romaneasca explozia creditului bancar (in special de consum), avand in vedere calculele pe care le fac bancile comerciale si perspectiva cvasi-certa a intrarii Romaniei in Uniune la 1 ian. 2007. Ponderea creditului bancar este atat de scazuta in PIB la noi (cca 20% din PIB), incat bancile comerciale se afla intr-o goana in a castiga tot mai mult dintr-o piata considerata ca fiind mult sub marimea fireasca. Bancile acorda mai putina atentie decat Banca Nationala vitezei de crestere a creditului, desi fac estimari privind riscurile pe care le asuma. Ele pornesc, probabil, de la cateva repere: a) starea sistemului bancar este solida, cu indicatori de prudentialitate care arata bine (ex: solvabilitatea a fost de peste 19% in 2005 pentru intreg sistemul; pragul minim cerut fiind de 12%); b) rezervele bancii centrale (BNR) au depasit 16,5 miliarde euro acoperind mai bine de 2/3 din masa monetara; c) deficitele bugetului public au fost mici in ultimii ani; d) rating-ul tarii a trecut de pragul de investment grade (Fitch si S&P""s); e) nivelul deficitelor externe (ca pondere in PIB) nu este inedit in Europa Centrala exprimand un proces de ajustare de active; f) ponderea capitalului strain in sistemul bancar ar asigura stabilitatea unor linii de finantare; g) leul nu este fixat fata de euro, ceea ce ofera posibilitatea unor ajustari de curs de schimb de amploare, la nevoie; h) datoria externa mica a Romaniei.
Reperele mentionate reclama insa comentarii. Astfel, daca rezervele BNR sunt diminuate cu debitul net fata de bancile comerciale, scad la cca 10 miliarde euro, adica 40% din masa monetara. De aici si forta de a rezista la un ""run"" pe intreg sistemul este mai mica. Trebuie tinut cont de liberalizarea aproape deplina a contului de capital, care a marit vulnerabilitatea economiei. Nici nu este clar cat de sigure sunt liniile de finantare straine.
Revenind la cauze, aprecierea leului de anul trecut are rolul ei; exista calcule care arata ca rata efectiva de schimb (care tine cont de costul salarial unitar) s-a apreciat cu peste 30% din noiembrie 2004, in timp ce castigurile de productivitate au incetinit mult. O alta explicatie ar fi efectul cheltuielilor substantiale guvernamentale efectuate in ultima luna a lui 2005 (cand cheltuielile nete bugetare au fost aproape 1% din PIB). In fine, socurile pe latura ofertei (tarifele la energie) intra si ele in peisaj.
Ce este de facut? BNR nu are eficacitate vizibila in incercarea de limitare a creditului; macar s-a reusit un transfer partial catre creditarea in lei. Sa speram ca bancile comerciale vor tine cont de evolutia deficitelor externe. Bugetul ar putea face mai mult, dar nu el este motorul cresterii deficitului de cont curent (ponderea contributiei bugetului public a fost sub 10% in 2005). Drept este insa ca marirea deficitului bugetar programat, de la 0,5% la 0,9%, nu este de ajutor in circumstantele actuale. Este bine ca in bugetul public, cheltuielile cu investitii cresc, dar efectele pe planul productiei interne nu se vor vedea rapid. Ar fi grozav daca sectorul privat ar face mai multe investitii (2005 a consemnat o crestere a formarii fixe de capital de 13%, dar nu este suficient). Prudenta trebuie avuta in politica salariala. Ar fi bine daca productia industriala ar da semne de vivacitate, mai ales cea orientata catre export.
Este de vazut daca ritmul foarte inalt de crestere a deficitului de cont curent va continua. Nu este exclus ca, la un moment dat, sa asistam la o inversare a tendintei de apreciere a leului, ceea ce ar da o gura de oxigen exporturilor si ar descuraja importurile. Dar un cost al deprecierii leului ar fi o dezinflatie mai lenta cand inflatia, oricum, era de asteptat sa iasa din graficul oficial cu peste 1,5%.