Dupa instalarea, din ordinul Moscovei, a Guvernului prosovietic condus de Petru Groza, sistemul de organizare al Armatei Rosii a fost copiat in Armata Romana si aplicat cu concursul ministrului de Razboi, general Constantin Vasiliu-Rascanu. Comunizarea si sovietizarea armatei pare sa fi trecut neobservate de politicienii epocii.

Dupa intrarea trupelor ""rosii"" in Romania, stationarea si neregulile comise de soldatii lor au constituit o problema si pentru comunistii autohtoni, ca principali sustinatori ai intereselor sovieticilor.
MUNCI DE LAMURIRE. La doar o luna dupa iesirea din ilegalitate, PCR parea ""framantat"" mai mult de imaginea proasta a Armatei Rosii in randurile populatiei decat de propria imagine. Intr-o sedinta a activului de partid (23-24 septembrie 1944), liderii PCR au analizat situatia, prilej cu care au inceput sa ""curga"" propunerile de remediere a situatiei. Bunaoara, Gheorghe Apostol a declarat: ""Se face propaganda deschisa impotriva Uniunii Sovietice, impotriva Armatei Rosii, sunt injurati soldatii rosii, se face propaganda surda impotriva BND, impotriva partidului nostru. De aceea cred ca atat partidul nostru, cat si organizatiile de masa sa inceapa o munca de lamurire a maselor"". La randul sau, Alexandru Draghici era de acord ca respectarea prevederilor Conventiei de Armistitiu ""pretinde din partea noastra o atitudine fara echivoc"". Dej a atins punctul sensibil, vorbind despre zvonurile lansate de ""manisti si bratienisti"", cum ca prezenta Armatei Rosii in tara era strans legata de activitatea Partidului: ""Noi trebuie sa impiedicam sa se faca aceasta legatura, dar nu inseamna ca nu trebuie sa ne manifestam dragostea si sa popularizam Armata Rosie si prima divizie cu adevarat a poporului roman, «Tudor Vladimirescu»"".
""PANDURII ROSII"". Alaturi de trupele Armatei Rosii, la 31 august 1944 au intrat in Bucuresti si ""pandurii"" din Divizia ""Tudor Vladimirescu"" - unitate militara infiintata de Ana Pauker in URSS. Din ea faceau parte militarii romani cazuti prizonieri pe frontul sovietic, ""lamuriti"" in lagarele unde se aflau sa devina voluntari ai Armatei Rosii. De retinut este faptul ca la momentul inrolarii lor, Romania nu intorsese armele impotriva Germaniei naziste, astfel ca erau decisi sa lupte chiar impotriva armatei ai carei soldati fusesera inainte de caderea lor in prizonierat. Imediat dupa sosirea in tara, alaturi de trupele sovietice, conducerea Diviziei a intrat in contact cu Partidul Comunist. Integrata in Armata Rosie, Divizia a fost trimisa pe front. A luptat in Romania, dar si in Ungaria, la sud de Debretin. Pentru succesele inregistrate pe teritoriul ungar, Stalin a hotarat la 20 noiembrie 1944 redenumirea unitatii ca ""Divizia 1 infanterie voluntari romani Tudor Vladimirescu - Debretin"".
LOTUL CELOR 1.000 DE POLITRUCI. Dupa instalarea Guvernului Groza (6 martie 1945), modelul sovietic al subordonarii armatei decizionarilor politici a fost importat si aplicat si in Armata Romana. In aprilie 1945, cu acordul Guvernului, Divizia ""Tudor Vladimirescu"" a fost trecuta in rezerva, apoi scoasa de pe front si retrimisa in tara. Scopul miscarii a fost infiintarea, dupa exemplul Armatei Rosii, a unei directii politice a armatei. Astfel ca dintre ""panduri"" au fost selectionati 1.000 de ofiteri, subofiteri si soldati de trupa si trimisi la Bucuresti, sub conducerea locotenent-colonelului Dumitru Petrescu. Sef al sectiei de educatie si cultura a ""pandurilor"", Petrescu este acelasi personaj care, ca ilegalist participant la grevele ceferistilor de la atelierele Grivita, fusese condamnat la inchisoare (august 1933), de unde a evadat in 1935 cu sprijin sovietic, refugiindu-se in URSS.
In Capitala, cei o mie de militari au fost primiti de Gheorghiu-Dej si trecuti printr-un instructaj de partid, sustinut de activisti comunisti precum Lucretiu Patrascanu, dar si de Petru Groza, din partea Guvernului. Pregatirea ""lotului 1.000"" avea ca obiectiv transformarea acestuia in nucleul de baza al ""aparatului politic"".
La nici o luna dupa instructajul politic, echipa de politruci a fost incadrata prin decret regal in armata romana, membrii ei - avansati in grad si decorati. La festivitatea de la 25 aprilie 1945 a participat si Regele Mihai. 986 dintre politruci au fost trimisi pe front pentru a indeplini functiile de ajutori ai comandantilor pentru munca de educatie, cultura si propaganda, infiintate dupa model sovietic.
In ziarul Glasul armatei, pe langa materialele despre ""victorioasa Armata Rosie eliberatoare"", ofiterii romani incepusera o campanie de convingere asupra necesitatii educatiei militarilor in ""spirit democratic"", sustinuta in cadrul unui viitor serviciu de educatie, cultura si propaganda. In numele acelorasi ""principii democratice"", colonelul Lucasievici indemna ofiterii ca acolo unde educatia nu va ""prinde"", ea sa se aplice ""cu bisturiul"".
ECP, ""CARTITA"" PCR. Avand terenul gata pregatit, cu o zi inainte de incetarea razboiului - 8 mai 1945 - s-a constituit Directia Superioara pentru Educatie, Cultura si Propaganda a Armatei - ECP, subordonat direct persoanei ministrului de razboi, general Constantin Vasiliu-Rascanu. Incepuse sovietizarea Armatei Romane, actiune care a trecut neobservata de spiritele luminate ale acelor vremuri. Importanta existentei si bunei functionari a aparatului politic rezulta din numarul mare de ofiteri incadrati.
Deja din iunie 1945, ca si ""comisari politici"" lucrau 377 de ofiteri, 610 subofiteri si 853 de soldati de trupa. In ierarhia militara, sefii de la sectiile de cultura si propaganda erau similari ""cu orice sef de serviciu din Cartierul armatei, indiferent de gradul pe care il avea"".
Oficial, rolul ecp-istilor era ""democratizarea armatei"", in sensul impus de URSS, adica sovietizarea si comunizarea armatei. Printr-o propaganda bine organizata, cadrele ECP urmareau inocularea soldatilor cu teorii propagandistice comuniste. Mai multe unitati militare au afisat pancarte cu lozincile ""Traiasca Armata Rosie, eliberatoarea popoarelor! Traiasca maresalul Stalin, fauritorul victoriei!"".

CONTRA!
""Democratizarea armatei
in sensul vostru inseamna introducerea comunismului si eu sunt contra apropierii de URSS. Guvernul actual (Guvernul Groza - n.n.)
este o sleahta de cioflingari care cauta sa roada un os. Pentru mine, Radescu si Maniu sunt oameni de
valoare. Rusii trebuie sa plece din Romania, ca ei cara bunurile tarii. Nu voi putea suferi niciodata o prietenie cu bolsevismul rus care este atat de inapoiat"" - Capitan Buiuc, 1945, unul dintre ofiterii care au refuzat campania de sovietizare si comunizare a Armatei

POLITRUC