""Cenaclul Flacara"" i-a fost scoala vietii. Alaturi de Magdalena Puscas a format grupul ""Partaj"". Si-a incantat publicul cu slagare ca ""Durerea femeiasca"" sau ""Lumea de 20 de ani"". In ultima vreme se lupta cu o boala necrutatoare si este recunoscatoare pentru fiecare zi traita. Folkista, Tatiana Stepa, implineste astazi 43 de ani. ""Traiesc fiecare zi ca si cand ar fi ultima""
""De cativa ani nu mai simt de ziua mea de nastere ca am mai imbatranit cu un an. Aceasta zi nu trece chiar ca orice zi obisnuita, pentru ca sunt alaturi de cei dragi, dar eu simt ca am mai imbatranit cu un an, cand e ziua baiatului meu, in august. Consider ca de ziua mea nu trebuie sa invit pe nimeni. Cine vrea sa vina vine. Sunt fericita ca doctorii, prietenii mei, familia mea, colegii mei si oamenii de bine care s-au gandit la mine m-au ajutat sa mai supravietuiesc un an, sa ajung la 43 de ani. M-am obisnuit sa-mi duc varsta. Nu numarul anilor este important, ci felul cum i-ai trait. Mie mi-a dat Dumnezeu atat de multe lucruri frumoase in viata, incat nu am de ce sa ma plang. Foarte multe aniversari le-am petrecut prin turnee, prin spectacole. Anul trecut, niste buni prieteni de-ai mei din Baia Mare au tinut sa-mi sarbatoreasca ziua intr-un spectacol extraordinar de frumos. Sala era arhiplina. Toti oamenii s-au ridicat in picioare si mi-au cantat «Multi ani traiasca!». A fost un moment nemaipomenit. Dupa o anumita varsta ajungi la concluzia ca fiecare aniversare e de fapt un pas catre sfarsit. Esenin spunea: «Binecuvantat sa fie deci, ca treci si ca ma-ndrept spre moarte!». Eu am incercat sa traiesc frumos. Sunt multumita, sunt linistita, ma simt implinita, am facut ceea ce mi-a placut: am cantat, am prieteni foarte buni, am un copil mare, fac ceea ce-mi place, lucrez, fac carti. Am iubit, am fost iubita, am parasit, am fost parasita... am trecut prin toate fazele prin care trece un om. De cand sunt bolnava, prioritatile mele s-au schimbat. Mult mai putine lucruri au devenit importante in viata mea. Boala m-a facut sa traiesc fiecare zi ca si cand ar fi ultima. Uneori ma simt chiar fericita. Am cantat de foarte mica. In familia mea se canta. Pe drumul folkului am pornit asa cum a pornit toata generatia mea, pentru ca era un curent, era la moda. Era destul de simplu sa-ti cumperi o chitara. Folkul este, asa cum am mai spus, muzica sufletului. Cenaclul Flacara m-a facut sa ma apropii de poezia adevarata, de poetii adevarati. Cenaclul a fost scoala vietii mele. Am invatat mai intai sa-mi cunosc tara, istoria tarii mele, acolo mi-am format eu criteriul de valori dupa care traiesc si astazi. Am o mare satisfactie atunci cand intru pe o scena si lumea canta cu mine. Faptul ca oamenii isi doresc muzica mea, CD-urile mele, este cea mai mare multumire. Tot ce am facut, am facut din suflet si pentru oameni si a fost filtrat prin trairile mele. Eu am iubit, eu am fost nefericita... Cand eram foarte bolnava am simtit ca multa lume s-a gandit la mine si asta m-a ajutat. Uneori trebuie foarte putin ca sa te prabusesti, asa cum trebuie foarte putin sa te ridici in picioare. Mi-ar placea sa-i am langa mine pe oamenii care ma iubesc. Mi-ar placea sa-mi pot ajuta mai mult parintii, care sunt bolnavi si neputinciosi, sa le fac batranetea mai usoara.""