Securitatea, ca instanta morala

Noul efort pentru deconspirarea oamenilor Securitatii si ai Partidului Comunist Roman, aflati la varful acum politicii, pare sa aiba de data aceasta succes. Avem pentru prima oara un proiect de Lege a lustratiei, iar Guvernul a adoptat deja o ordonanta pentru completarea cadrului de functionare a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii.
Apele s-au linistit relativ la CNSAS, iar cele 1,3 milioane de dosare primite de la SRI au fost luate la puricat. Numele unor oameni politici se regasesc deja printre cei ai informatorilor Departamentului Securitatii Statului. Cu cele sase directii interne si cu ramura sa externa, atotputernicul serviciu de informatii comunist are la insectarul sau o multime de fluturi intepati cu boldul in cap la momentul recrutarii, care mai dau inca din aripi.
Vom afla despre personaje cunoscute din Parlament, mediul de afaceri, Guvern, Presedintie si din alte zone, fie ca au fost informatori, fie ca au ocupat diverse functii pe linia PCR inainte de 1989. Si vom avea poate surpriza sa constatam cata cacao au mancat unii care au pretentii de repere morale ale societatii. Iar pentru a specula cat mai bine in favoarea telespectatorului, Televiziunea Romana poate organiza chiar o editie speciala a emisiunii ""Surprize-surprize"". Cu intalniri inlacrimate, dupa ani, intre parlamentarul recrutat si ofiterul racolator si replici de genul: ""Mai tineti minte, tovarase colonel, prima mea nota informativa? Ce vremuri frumoasea€¦ Mai am si acum, sa stiti, nostalgia cinstei si a patriotismului neconditionat!"".
Dincolo de normalitatea aplicarii unei legi, chiar controversata cum este cea a lustratiei, ceea ce merita analizat insa un aspect destul de important.
Se vor accesa arhivele Securitatii si ale PCR. Problema este urmatoarea: luam de bun tot ce scrie in acele dosare? Pana acum se pare ca asa a fost. Au mai iesit pe ici, pe colo documente despre unele persoane. Si toti au spus intr-un cor: daca asa scrie in documentul cu pricina, inseamna ca asa este.
Ce facem acum, in anul 2006? Folosim Securitatea ca instanta morala?
Declasificam documentele, ceea ce e cat se poate de firesc. Dar ele nu pot tine loc de adevar absolut. O minima investigatie, pe baza marturiei unor oameni, chiar a ofiterilor implicati care mai traiesc, este indubitabil necesara.
Vreau sa dau un singur exemplu pentru a intelege mai bine ceea ce vreau sa subliniez. Am aflat ca la Institutul de Marina Mircea cel Batran, cel absolvit de presedintele Traian Basescu, norma de recrutare a ofiterului CI era de 1 la 10. Adica respectivul ofiter de securitate, angajat al Directiei a IV-a de Contrainformatii militare, trebuia sa aiba patru informatori intr-un pluton, 12 intr-o companie si asa mai departe. Asa ordona conducerea superioara a Securitatii si a PCR. Nu de fiecare data insa ofiterul reusea sa racoleze numarul cerut. Si ca sa scape de mustrarea sefilor si eventuale sanctiuni, ofiterul mentiona in evidentele sale numele unor informatori, fara ca acestia sa fi fost de fapt recrutati. Si notele le facea el, ofiterul. Pare plauzibil? Am auzit astfel de marturii, chiar ale unor fosti lucratori in domeniu. Nu ma refer aici la cazul concret al lui Traian Basescu. Acolo ne vom lamuri (sau nu?) cand vom avea acces la toate documentele care il vizeaza. Exemplul pe care l-am dat, care poate fi extins pe mai toate domeniile politiei politice, vrea sa aduca in discutie un singur aspect. Si anume ca Securitatea mintea si inventa uneori, pentru a putea raspunde unor comandamente absurde. Privind norma de racolare sau ordinelor de-a dreptul imbecile venite de la varful PCR.
Si atunci, daca au existat note masluite si informatori inventati, putem avea noi incredere deplina in arhiva Securitatii? Sau e nevoie de o munca ceva mai ampla inainte de a da verdicte?
Responsabilitatea CNSAS si a serviciilor de informatii e uriasa din acest punct de vedere.

---

Despre autor: