Clasa politica romaneasca freamata de cateva saptamani incoace. Politicienii impart promisiuni si bani mai ceva ca in campania electorala, partidele politice se lupta pe la colturi pentru cateva procente in plus, iar institutiile statului devin instrumente utile in lupta politica. Actorii politici sunt animati de spectrul alegerilor anticipate si toate actiunile lor se subsumeaza acestui obiectiv. Integrarea europeana a trecut in plan secund, la fel si stabilitatea economica.
Partidul Conservator a promovat in Parlament o initiativa legislativa care prevede reducerea cotelor de TVA la alimentele de baza. O idee laudabila in principiu, dar inutila pentru populatie si dezastruoasa pentru bugetul statului. Cu toate acestea si impotriva recomandarilor Guvernului din care fac parte, reprezentantii PC si ai PD s-au grabit sa sustina proiectul de lege. Reactia analistilor economici a fost vehementa si a mai diminuat din aplombul promotorilor acestei masuri fiscale. In acest moment, Romania nu poate suporta inca o reducere masiva a veniturilor bugetare, dupa ""seceta"" provocata de cota unica. In plus, reducerea cotelor de TVA la alimentele de baza nu s-ar fi regasit in buzunarele cetatenilor, ci in profiturile comerciantilor.
In fata acestor argumente, domnul Emil Boc, presedintele PD si partenerul de guvernare al premierului Tariceanu, propune o aberatie fiscala, care nu impaca nici capra, nici varza. Populismul ia uneori forme ridicole, asa cum sunt si declaratiile liderului democrat cu privire la modul de aplicare a TVA in functie de veniturile diverselor categorii sociale. Din pacate, liderul unuia dintre principalele partide de guvernare face afirmatii care neaga orice fel de rationament economic, doar in folosul unui obiectiv politicianist, ingust si meschin. Astfel de excese populiste, sustinute la acest nivel, creeaza o amenintare grava la adresa stabilitatii economice si sociale.
Un alt factor de risc pentru economia nationala este determinat de incapacitatea Executivului de a combate in mod eficient inflatia. Amenintarea majora la adresa procesului dezinflationist vine insa chiar de la ministrii Cabinetului Tariceanu. Taxa pe viciu, inventata si promovata de ministrul Sanatatii si menita sa umple golurile din sistemul sanitar, nu face altceva decat sa adauge o noua presiune la nivel macroeconomic, precum si in buzunarele romanilor. Taxa pe viciu va creste cu cel putin 0,8% rata inflatiei pe anul 2006 si va aseza inca o caramida la zidul de netrecut dintre politica fiscala guvernamentala si politica monetara promovata de Banca Nationala.
Taxa pe viciu trebuia inclusa in acciza pentru tigari, deja negociata cu Uniunea Europeana si pentru care este acceptata o perioada de tranzitie mai lunga pentru a atinge nivelul minim permis de Bruxelles. Reactiile oficialilor europeni fata de taxa pe viciu au fost foarte critice, considerand ca autoritatile de la Bucuresti dau dovada de rea-credinta. Chiar daca, in fata presiunilor externe, taxa pe viciu va fi considerata o acciza, este evident ca ea nu trebuie sa ajunga direct in bugetul Ministerului Sanatatii, ci trebuie colectata in mod corespunzator prin bugetul statului si apoi repartizata conform prioritatilor guvernamentale din domeniul respectiv. Rationamentul guvernantilor are insa de multe ori putine legaturi cu realitatea.
In urma cu sase luni, de la tribuna Parlamentului, premierul Tariceanu incerca sa convinga parlamentarii ca un deficit minim de 0,5% din PIB pentru anul 2006 este maximum pe care Guvernul si-l poate permite, astfel incat sa nu pericliteze stabilitatea financiara a Romaniei. Dupa sase luni, stabilitatea financiara nu mai conteaza, iar Guvernul a aprobat cresterea deficitului bugetar la 0,9% din PIB. Premierul Tariceanu s-a razgandit. Pentru a cata oara?