Dimineti lungi. Laptele covasit al cetii intarzie pe dealuri pana spre pranz. Un pasaret galagios, absent pana ieri, populeaza padurea, care a inviat si ea. Cu o saptamana in urma ma sunase mama din cale-afara de fericita. Auzise in nucul din gradina cucul. E semnul neindoielnic ca a venit primavara. Nu verdele, vopseaua care curge dintr-o calimara nevazuta pentru a lua in stapanire vaile si dealurile, nu iarba si nici albinele, ci pasarea aceasta solitara certifica prin silaba repetata a cantecului ei iesirea din dictatul iernii.
Suntem in Saptamana Patimilor. In timp ce catolicii l-au inviat deja pe Iisus, ortodocsii il insotesc pe Mantuitor cerniti si ingandurati spre treptele Golgotei. Ciudata parcelare a cerului dupa scripte si mofturi popesti. Fereasca-ne sfantul de polemica invatatilor in sutana. Ei isi protejeaza la nevoie cu facaletul si sabia amanuntul biografiei divine. Nu cerca sa-i indupleci, nu cuteza sa-i contrazici. N-ai sorti de castig. Fiecare isi apara Dumnezeul lui, inamic al Dumnezeului celuilalt, de parca in cer ar sta, aliniat orgoliilor de pe pamant, in simetrie cu soborul preotesc, un sobor de Dumnezei.
Oricum, peste cateva zile vom trai si noi, ortodocsii, bucuria unica a Invierii. Saptamana aceasta, ciorna mea posteste de politicieni. Nimic despre ei. Decizia am luat-o privind joaca manzului care mi-a imbogatit mica ferma pe care o stapanesc cu fratele meu la Sangeru. Manzul, fatat acum cateva zile, e tot o scanteie. Capul tintat, picioarele lungi si subtiri, in pericol sa se franga in orice clipa, invelisul trupului aramiu. Umed la inceput, acum zvantat, manzul descopera cu fiecare pas lumea. Ieri statea numai langa mama lui, azi a incercat primele salturi. Descoperind distanta periculoasa, se intoarce repede. Trupul ii vibreaza.
Primavara. Se apropie Sarbatorile de Pasti. Azi, in fereastra, visinul de langa casa mi-a asezat o ramura inflorita. Aseara nu era.