Intre 2007 si 2009 - cand va incepe sa opereze procesul integrarii efective a Romaniei in Uniunea Europeana - alocatiile europene pentru agricultura in sine, prin subventii acordate agricultorilor, vor fi submodeste: circa 260 milioane euro pe an! In schimb, alocatii de trei ori mai mari (2,4 miliarde euro in cei trei ani) se vor indrepta catre asa-numita ""dezvoltare rurala"", a carei miza este gasirea de alte ocupatii decat agricultura pentru populatia rurala. Cu alte cuvinte, fara de fapt ca aceasta sa paraseasca satul, pentru ca toata lumea este constienta ca nu exista alte sectoare apte s-o absorba! Ca banii europeni pentru aceste scopuri vor putea fi accesati doar pe baza de programe eligibile pentru Bruxelles constituie numai o latura a dificultatilor de implementare a procesului. Marea necunoscuta si incertitudine o reprezinta imprejurarea ca nimeni de fapt prin Romania sau pe la Bruxelles nu stie cam ce alte activitati, concret si cu pondere, vor putea fi derulate in satele romanesti, in afara celor legate de agricultura, si mai ales pentru cine. Discrepanta substantiala intre alocatiile propriu-zise pentru agricultura si cele pentru dezvoltarea rurala constituie probabil cea mai semnificativa si de anvergura expresie a abordarii concepute la Bruxelles pentru integrarea agriculturii romanesti in cea europeana. Pentru un minimum de compatibilitate a agriculturii romanesti cu cea europeana, ar trebui ca ocuparea fortei de munca in agricultura sa coboare la vreo 10% (de la aproape 40% in prezent), fata de numai 4% in tarile dezvoltate vechi membre ale UE. Aceasta ar insemna ca peste 3 milioane de persoane ocupate acum in agricultura sa paraseasca sectorul, indreptandu-se catre alte sectoare ocupationale. Chiar daca acceptam ideea ca amploarea dislocarii va fi in practica mai mica decat cea sugerata de statistici, realizam oricum dimensiunile si deci implicatiile colosale ale fenomenului, economice, politice, sociale.
Nu stim daca la Bruxelles exista o strategie precisa pentru scoaterea din agricultura a acestor 3 milioane de oameni si pentru acompaniamentul social adiacent. Tot ce stim sigur este doar ca la Bucuresti nu exista o asemenea strategie si ca procesul inca n-a inceput.
Strategie sau nu, abordarea de principiu a Bruxellesului combina niste alocatii de bani cu niste constrangeri de tip administrativ pentru Romania. Astfel se limiteaza - lucru deja acceptat de Romania in negocierile de aderare - suprafata arabila ""eligibila"" a tarii la circa 7 milioane ha, pentru restul de 3 milioane ha, Romania neavand drept de a acorda alocatii de sprijin pentru culturi. Se apreciaza ca limitarea surpafetelor in cultura ar urma sa scoata din joc vreo 1,5 milioane de lucratori agricoli, presupunandu-se ca cei scosi din joc vor fi indeosebi cei din agricultura de subzistenta.
Sa nu uitam si constrangerile indirecte impuse prin obligatia conformarii la normele europene de mediu, de calitate, de igiena sanitara si de protectie a consumatorului, care-i vor scoate din joc masiv pe producatorii mici din culturile agricole, din zootehnnie precum si din avalul procesarii, respectiv pe cei care, din indiferent care dintre aceste sectoare, nu vor putea rezista investitional si comercial.
In sfarsit, este vorba de constrangerile vizand limitarea autoconsumului si cresterea dependentei de piata a agricultorilor romani (prin cote de productie, suprafete de exploatare sau pur si simplu prin subventii selective). Masurile sunt inhibatoare pentru produsele ce intra cu prioritate in sfera autoconsumului (grau, porumb, alte cereale, carne de porc) si, dimpotriva, stimulatoare pentru culturile si produsele ce pot merge catre piata (plante tehnice, lapte si carne de capra, melci). Nu intamplator, insa, culturile si produsele, la care Romania este indemnata la inhibari, sunt cele deja in exces pe piata comunitara. Mai pe sleau spus, in timp ce se va lasa ca piata sa scoata din joc ""excesul"" de forta de munca din agricultura romaneasca, se va incerca sa se protejeze piata comunitara de distorsiunile inevitabile pe care le va produce restructurarea din agricultura romaneasca.