In plina criza provocata de evenimentele de la Timisoara din 18 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu decide sa plece in Iran. Istoricii prabusirii sale sunt de acord ca a fost unul dintre gesturile sinucigase ale fostului Conducator. Pana si membrii CPEx se intreaba, in memoriile lor, asupra motivelor care l-au facut pe Nicolae Ceausescu sa lipseasca din tara exact cand era nevoie de el. Absenta lui Ceausescu din tara a dat posibilitatea ca itele complotului sa se desfasoare in voie. Oricata putere avea in partid si in stat, Elena Ceausescu nu beneficia de autoritatea lui Nicolae Ceausescu asupra nomenclaturii politice, militare si administrative. In plus, evolutia rapida a evenimentelor cerea prezenta nemijlocita a Conducatorului la Bucuresti. Nici Elena Ceausescu si nici Manea Manescu n-aveau instinctul de luptator al Conducatorului. O simpla retrospectiva ne arata ca in 18 si 19 decembrie 1989 era mai mult decat nevoie de Ceausescu in tara. 18 decembrie 1989 e ziua macelului de la Catedrala din Timisoara. De asemenea, atat in 18, cat si in noaptea de 18 spre 19 decembrie, se intensifica actiunile provocatoare la adresa Armatei. Pe 19 decembrie, la ora 7 dimineata intra in joc muncitorii. Revolta mai mult sau mai putin spontana se transforma in manifestatie sociala. Nu-si dadea seama Nicolae Ceausescu de eroarea fatala pe care o reprezenta absenta din tara intr-un moment cand era nevoie mai mult ca niciodata sa fie la carma? Fostii membri ai CPEx vad si ei in decizia de a fi departe de tara o enigma. Cei care si-au publicat memoriile incearca s-o dezlege. CONVINGERE. Silviu Curticeanu in ""Marturia unei istorii traite"" crede ca fostul Conducator era convins de incheierea episodului de la Timisoara: ""Neinformat sau, cine stie, dezinformat, ori apreciind gresit lucrurile, Ceausescu a crezut cu usurinta ca la Timisoara a fost un simplu foc de paie, provocat din exterior, care s-a stins la prima adiere de vant. In orice caz, sunt certe doua imprejurari: prima, ca nimeni nu i-a spus de existenta unor victime la Timisoara (o recunosc cei in cauza) si a doua ca a considerat «episodul» incheiat, deoarece in prezenta mea, pe aeroport, i-a cerut generalului Milea sa filmeze, prin studioul armatei, distrugerile provocate la Timisoara, urmind ca filmul, insotit de un comentariu adecvat, sa fie prezentat la Televiziunea Nationala, la reintoarcerea in tara. Filmul a fost facut, dar soarta lui imi scapa"". Prudent inaintea unei singure explicatii, fostul sef al Cancelariei cauta si gaseste alte doua explicatii:
a) orgoliul nemasurat al lui Ceausescu:
""Dincolo de toate acestea, este mai presus de orice indoiala ca hotarirea de a pleca a fost influentata decisiv de orgoliul sau nemasurat, de dorinta de a demonstra lumii intregi cu orice pret caracterul «minor» al evenimentelor si faptul ca este si a ramas stapin pe destinele tarii"". b) interesul economic al vizitei:
""Trebuie avute, de asemenea, in vedere interesul economic, real al vizitei si incercarea disperata, chiar daca nefericita, de a iesi dintr-o izolare internationala aproape totala"". O ALTA OPINIE. Spre deosebire de Silviu Curticeanu, un alt membru al CPEx, Dumitru Popescu, autorul memoriilor ""Am fost si cioplitor de himere"", crede ca Nicolae Ceausescu era sincer ingrijorat de ce se intampla in tara. Dar tocmai de aceea a plecat: ""A doua zi dimineata l-am condus cu totii la aeroport. Faptul ca parasea tara in imprejurarile respective, ca dupa incidentele din 16-17 nu-si aminase vizita nici cu o zi, parea sa demonstreze ca nu-l ingrijoreaza Timisoara. De altfel, in scurtul rastimp cit a stat cu noi pina la urcarea in avion nici nu a mai pomenit de respectivele evenimente. Parca fusesera ingropate intr-un trecut indepartat. De ce a plecat totusi? Oricit de putin nelinistit ar fi fost de ceea ce se intimpla, macar sedinta din ziua precedenta nu i-ar fi dat temeiuri pentru o siguranta deplina. (...) Deci e greu de presupus ca il stapinea o liniste deplina. Pur si simplu a vrut sa faca o demonstratie."" De ce a plecat Nicolae Ceausescu in Iran? Pentru ca dictatorii se cred infailibili! NIMIC NOU SUB SOARE