Habib a trait ""langa Romania"". In Belgia si in Franta. Dar s-a intors in satul lui batut de vanturile aducand dinspre sud o caldura seaca si nisipoasa in fiecare zi pe la orele dupa-amiezii.

Ca de obicei, Habib si ceilalti barbati respectabili ai comunitatii stau la cea mai racoroasa masa a cafenelei, asezata langa o fereastra de la care se poate vedea cam tot ce misca in sat, beau cafea dupa ceai si ceai dupa cafea, fumeaza sisa si joaca rami. Dupa ce-si termina lunga siesta, pleaca pentru a avea unde reveni pe-nserat.
MASA SFANTA. Locul la acea masa, echivaland cu ""adunarea barbatilor satului"", reprezinta in lumea musulmana onoarea maxima daruibila unui muritor. Este imaginea puterii. O mare parte din viata comunitatii graviteaza in jurul acelei mese. Exista, in lumea antropologilor, o teorie ce vorbeste despre ea, despre masa, ca despre un alt ""sfant"" venerat de barbatii adulti si la gratiile caruia viseaza toti tinerii. Unul dintre acei sfinti care nu starnesc gelozia profetului. Daca satul are un magazin, acesta este plasat in imediata vecinatate a acestui veritabil locas de cult in care batranii si inteleptii sunt invitati sa joace toate rolurile posibile intr-o comunitate - de la consiliu local la comisie de impaciuire.
Cand Habib mi-a vorbit, in cafeneaua lui Segni din Sidi Ma€™hammad Nouiguiez (""Sidi inseamna Sir"", avea sa ma lamureasca Habib), despre Belgia ""à cote de Roumanie"" m-am straduit sa nu zambesc. Habib reprezenta elita comunitatii in dialogul cu noi, beduinii in blugi, descinsi din dubita verde pentru a scormoni pe sub pietroaie. Ei, localnicii, nici nu le-ar baga de seama. Stau acolo, nemiscate, cel putin din vremea in care acei mizerabili colonizatori francezi le-au construit, cu mai bine de jumatate de veac in urma, aceste minunate sosele ce strabat tara de la nord la sud si de la est la vest.

INTELEPTII. Masa la care barbatii satului decid
soarta comunitatii