11 Aprilie 2006
Batranul Ayed poarta vestonul sau negru cu dungi verticale verzi, de fost valet intr-o familie de francezi. Dinlauntru mansetelor negre, mainile imbatranite, maslinii, se joaca cu zaharul si cafeaua. Fierbatoarele, multe manufacturate, poate ch

Batranul Ayed poarta vestonul sau negru cu dungi verticale verzi, de fost valet intr-o familie de francezi. Dinlauntru mansetelor negre, mainile imbatranite, maslinii, se joaca cu zaharul si cafeaua.

Fierbatoarele, multe manufacturate, poate chiar de Ayed, se zbuciuma in dosul casei de marcat. Au varsta batranului si imi aduc aminte de vasele de incalzit apa din spalatoria bunicii.
Barmanul primei noastre cafele tunisiene vorbeste putin. Cafeaua pe care o prepara ar incapea si intr-un degetar. Asta, imi zic, explica pretul. Doua sute si un pic de milimi de dinar. Apoximativ a opta parte dintr-un euro. Intorc privirea spre domnul doctor si nu-mi ascund stupefactia. Afara, Radwan filmeaza dimineata ploioasa a capitalei tunisiene, in vreme ce Zaher si Leka intra pe usa barului. Nu sunt amatori de cafea, dar un ""capucin avec croissant"" le prinde bine. Suntem infofoliti de parca am pleca in Alpi, nu in desert. Alaturi de noi, in coltul barului, un domn in pardesiu european pepit isi face in gand calcule pentru orele ce vin. Ii privesc tacerea si sorb cu incredere din cescuta; dar ma opresc brusc. Ma intorc la Ayed si ii cer un pahar de plastic si putina apa. Daca nu am sa botez repede cafeaua, am sa fac uz de asigurarea medicala.
RATACIRI. Dimineata a prins curaj, iar noi suntem inca la Tunis. Asa ca, proaspat energizati in cafeneaua lui Ayed, pornim spre aeroport, inghesuiti peste poate in microbuzul expeditiei. Reusim sa inchiriem o masina si nu ne mai ramane decat sa ne urnim spre Marele Sud. Harta spune Kairouan. Indicatoarele rutiere, nu. Nu inca. Ne invartim o vreme in jurul Lacului Tunis. Nu nimerim iesirea si ne trezim in poarta unei unitati militare. Facem stanga imprejur (si mai sunt cativa in aceeasi situatie). Urcam iarasi pe autostrada pana la prima benzinarie, unde, mai intelept, Zaher merge sa ceara sfatul unui pompagiu. Si iata-ne, in fine, pornind la drum. Un drum lung care, asa cum ni se va intampla de fiecare data, nu stim pana unde ne va duce. Neprevazutul joaca in echipa noastra.

AYED. Prima cafea la Tunis

Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.