Dupa a€™89, societatea romaneasca, pana atunci exclusiv monologica, se afla intr-un proces sustinut de (re)inventare a dialogului social si interpersonal. Conferentiar dr. Andra Vasilescu, coautor al noii Gramatici a limbii romane, puncteaza etapele transformarii. Nimeni nu mai contesta astazi marele beneficiu sau poate, mai bine spus, marea schimbare din punctul de vedere al regulilor comunicarii, produsa o data cu descatusarea din chingile restrictive ale comunismului. In 1989 n-am scapat numai de un sistem politic si economic opresiv, ci am castigat, in fine, si dreptul de a ne manifesta discursiv... liber. ""Profesionalizarea discursului este, in momentul actual, o preocupare individuala si sociala. ""Daca la inceputul anilor 1990 el functiona dupa reguli intuite sau constituite ad-hoc, astazi interesul pentru discursul eficient bazat pe reguli este, din ce in ce mai mult, obiect al invatarii si al exersarii. Conduita comunicativa - verbala si nonverbala («nu mai da din mana!») - a suferit modificari de esenta"", precizeaza Andra Vasilescu. Readucem in discutie mult (prea) uzitatul termen de tranzitie - politica, economica, sociala - care de aceasta data ""se coreleaza in sfera comunicarii cu trecerea de la o societate monologica, sustinuta de limbajul de lemn, la o societate dialogala, in care diversificarea formelor de expresie corespunde unui proces de cautare a unor noi identitati - colective sau individuale"". Iata deci cum, dupa 1989, romanii (re)descopera, (re)inventeaza si (re)invata regulile dialogului social si interpersonal deopotriva. CUVANTUL CREATOR DE IMAGINE. Schimbari in plan stilistic sunt operate acum nu doar de persoanele ""de specialitate"". Autorul si vorbitorul opereaza impreuna alegeri de limbaj, devenind constienti ca prin cuvant isi creeaza imaginea publica. Orice emitator e atent la modul in care isi formuleaza discursul, intelegand ca reusita comunicarii nu tine in exclusivitate de el, ci depinde in egala masura de felul in care mesajul ajunge la audienta, feedback-ul devenind astfel o componenta esentiala a comunicarii: societatea invata deci sa comunice eficient. ""Dorinta autorilor de a-si pune amprenta stilistica pe textele orale sau scrise cunoaste cateva tendinte generale: amestecul de stiluri si registre (formal cu informal, cult cu popular, oral cu scris, neologic cu neaos), literaturizarea prin apelul la figuri de stil (metafore, epitete), patetismul si retorismul, prolixitatea prin redundanta si acumularea excesiva de detalii, jocul de cuvinte, ironia, recursul la proverb/maxima/aforism, aproximarea-vagul-imprecizia; adesea fraza este lunga, supraincarcata informational. Limbajul afectiv recurge deseori la cuvantul socant, fie el nou, rar, vulgar sau neadecvat contextual."" Nu in ultimul rand, la nivel stilistic se constata o importanta schimbare de macaz: intelectualizarea discursului oral si relaxarea discursului scris. IMPRUMUTURI. Explozia lexicala atat de evidenta are si o explicatie fireasca, afirma conf. dr. Andra Vasilescu, aceasta fiind rezultatul imprumuturilor masive din engleza si al atasarii, sub model strain, a unor sensuri noi unor cuvinte deja existente in limba (de exemplu, ""are multa determinare""). ""Intens mediatizate sau puse in circulatie prin denumirile unor produse sau prin numele unor institutii, anglicismele devin larg cunoscute si folosite de un numar din ce in ce mai mare de vorbitori."" Alegerea cuvantului strain in locul corespondentului romanesc devine asadar o moda, simbolul ales de societate ca dovada a implicarii in tranzitie, a aderarii la valorile internationale si a iesirii din izolare. ""Paralel cu imbogatirea vocabularului prin imprumut, a avut loc revitalizarea procedeului de formare de noi cuvinte, compuse prin alaturare sau prin abreviere (tot sub influenta engleza), precum si valorificarea stilistica a puterii derivative a cuvintelor (amintiti-va, de pilda, de fesene, fesenist, feseniza, fesenizare). In acelasi timp, cuvinte existente in vocabularul limbii romane cu mult inainte de 1990 au fost readuse in actualitate, creand si ele sentimentul inovatiei lexicale. Un nou mod de a trai ne-a dat un nou bagaj lexical."" Si in plan gramatical, ne spune specialistul, inovatiile sunt numeroase, chiar daca ele nu afecteaza structura limbii in esenta ei. Exprimari aberante de genul ""doi euroi"", ""Santana canta ghitara cu pasiune"", ""particip in..."", utilizarea persoanei a doua singular ca forma de marcare a intimitatii sau complicitatii discursive (Te uiti si castigi) au in aceeasi masura cauze obiective si subiective: ""atractia sistemului lingvistic sau actualizarea unor latente structurale, pe de o parte, si comoditatea, graba sau ignoranta celui care face o traducere, teribilismul sau lingvistic si dorinta de a epata prin noutatea limbajului sentimentul succesului prin simpla imitare a unui model de succes, pe de alta parte"". FALSUL NOU. Pentru cei care vorbeau limba de lemn, adoptarea noului limbaj a fost forma de negare instinctiva a trecutului sau dovada amagitoare a ralierii la prezent. Pentru tineri, moda actuala a devenit un alt limbaj de lemn, in masura in care folosirea mecanica a unei structuri lingvistice creeaza aparenta valorii. Iar numitorul comun al ambelor categorii il reprezinta folosirea limbajului ca pe o masca a propriei identitati. LIMBA DE LEMN
""Inainte de 1989, limbajul de lemn masca realitatea: trimitea la un referent construit ideologic si proiecta o personalitate schizoida, al carei discurs se scinda in cel public - cenzurat si autocenzurat si cel privat - uniformizat sub presiunea socialului""
Andra Vasilescu
prodecan Facultatea de Litere, Universitatea Bucuresti MASCA IDENTITATII
""Pentru cei care au vorbit limba de lemn, noul limbaj a fost negarea instinctiva a trecutului si dovada superificiala a ruperii de el. Pentru tineri, moda actuala e tot un limbaj de lemn, prin folosirea mecanica a unor structuri lingvistice ce dau aparenta valorii. Insa toti folosesc limbajul ca masca a propriei identitati""
Andra Vasilescu
prodecan Facultatea de Litere, Universitatea Bucuresti MIMETISMUL IMPUS