Romania fara vinovati

Invierea din morti a nou-nascutilor

Vom face, incepand de astazi, un exercitiu de memorie. O recapitulare a celor mai cunoscute episoade din istoria ""Romaniei fara vinovati"". Atacam, prin dezgroparea din uitare, verdictul ""n-a avut zile"" si sentinta ""mortua€™ e de vina"". Si va provocam la un recurs la morala, in numele celor condamnati sa traiasca intr-o tara in care vinovatii scapa de multe ori nepedepsiti.

Ianuarie 2004. Maternitatea Ploiesti intra pe usa din dos in istoria medicinei romane printr-un fapt incredibil si fara precedent... Doua familii au fost anuntate de angajatii Maternitatii Ploiesti ca bebelusii lor, despre care credeau ca au murit la nastere, sunt vii. Si abandonati in spital...
NASTEREA. Ramona si Cristian Ionita locuiesc intr-o casuta obisnuita de tara. Nici mai mare, nici mai mica decat cele din vecinatate. Casatoriti de cativa ani, si-au dorit cu disperare copii. Pentru inceput, au fost binecuvantati cu o fetita, care are acum patru ani si jumatate si este rasfatata casei. In 2003, prin februarie, Ramona a ramas din nou insarcinata. S-a bucurat ea, dar si sotul ei, care voia ""sa aiba si tata un baiat"". Sarcina a fot grea, cu amenintari de avort. Si la
15 septembrie 2003, cand Ramona nu avea decat sase luni si jumatate de sarcina,
s-a produs ceea ce parea chiar de la inceput a fi iminent. Mica fiinta si-a cerut, desi mult prea devreme, dreptul la viata. Medicii nici macar nu i-au spus copil, l-au numit avorton sau produs de conceptie. Internata in Maternitatea Ploiesti, dupa o operatie teribil de grea, Ramona a fost dusa in salon. La nastere i
s-a spus ca bebelusul traieste, dar nu i l-au aratat. A doua zi, tarandu-se pe langa peretii maternitatii, cu privirea incetosata inca de la calmante, femeia s-a dus sa-si vada copilul. Nu era decat o bucata de carne, dar pentru ea era copilul asteptat. Pe holul spitalului, in drum spre nou-nascuti, o asistenta din maternitate a anuntat-o rece ca bebelusul i-a murit.
MOARTEA. A plecat acasa cu mainile goale. Si sufletul pustiit. Saptamani in sir, Cristian Ionita incerca sa inteleaga ce se petrece cu sotia lui. Se aseza pierduta pe cate un scaun si privea straina un punct numai de ea stiut. Ochii i se adancisera in orbite, ca dupa o cumplita suferinta. Uneori plangea. Alteori nu scotea nici un sunet. Nu putea sa inteleaga. Cum sa-si ingroape o mama copilul? Si macar daca ar fi putut si ea sa-l ingroape pe al ei. Dar nu luase cu ea, la Gornet Cuib, unde locuieste, trupusorul acela mic si chinuit. Nu i-l dadusera medicii. Se zvonea ca l-au incinerat. Sau ca l-au mancat cainii din curtea maternitatii. Ramona innebunea la acest gand. Baiatul ei nu apucase sa rada, sa vorbeasca, sa mearga. Nu apucase nici sa traiasca, nici sa infrunte moartea. Se dusese...
Intr-o zi, femeia a invatat sa uite. S-a dus si a dat pe strada de pomana ceva pentru copilul ei. Numai in sinea ei, incet, sa nu auda careva, a zis ca e pentru sufletul baietelului decedat. Apoi s-a luat cu viata. S-a resemnat. Si-a rasfrant intreaga dragoste asupra fetitei ei. ""O sa mai avem si alti copii, ii spusese sotul ei ca s-o consoleze. O sa fie bine."" Si Ramona l-a crezut.
INVIEREA. Intr-o seara, mama ei, care locuieste la Boldesti - Scaieni, a venit suparata la Gornet Cuib. Ar fi vrut sa spuna ceva, dar nu indraznea. Era agitata si preocupata. Apoi a rostit: ""Maica, pe tine te cauta politia prin tot Boldestiul. Zice ca ti-ai abandonat copilul in maternitate"". Nici Ramona, nici Cristian nu au priceput. Au crezut ca ar fi trebuit sa li se dea bebelusul sa-l ingroape crestineste. Dar nu, mama Ramonei spunea altceva: copilul traieste si ea, Ramona, l-a parasit, a plecat din spital si l-a lasat acolo. Desi era ciudat, sotii Ionita au plecat a doua zi la Maternitatea din Ploiesti. Cristian a luat cu el si o copie a scrisorii medicale cu care sotia lui fusese externata in septembrie 2003. In actul respectiv scria negru pe alb: ""avorton decedat"". Cum sa-i cheme acum pentru un copil viu? La maternitate, medici si asistente au intrat in ei: ""Faceti copii si-i lasati pe usile statului. Ar trebui sa faceti inchisoare"".
""Mie, povesteste Cristian, cat pe ce sa-mi pocneasca nu stiu ce in cap. Cum sa fi parasit noi copilul? Medicii si asistentele i-au spus Ramonei ca e mort. Ne-a zis ca nu ne-am dat interesul, ca trebuia sa ne interesam cum trebuie. Atunci m-am enervat si le-am aratat biletul de iesire din spital. Acolo scria avorton decedat. Era o dovada ca nu minteam. O asistenta a luat insa biletul, un tub cu pasta corectoare si a coborat la statistica. Pe urma s-a intors si mi l-a dat. Il corectasera acolo unde scria avorton decedat.""
INCERTITUDINI.
Le-au spus ca e o greseala si ca, daca nu-si iau copilul acasa, ajunge intr-un centru de plasament. ""Ne-au dus
sa-l vedem. Era o mogaldeata legata de o serie de aparate. Respira prin ele. Avea ceva mai mult de 1.500 de grame. La nastere avusese 980 de grame. Ne-am uitat la copil si apoi unul la altul. De atunci ni s-a parut ca parca seamana cu noi. Parca are ceva de la noi. Cand nu a mai avut nevoie de aparate si de incubator, l-am luat acasa. Au fost mai apoi destui cunoscuti, care ne-au zis ca se prea poate sa nu fie al nostru si sa solicitam testul AND, care poate stabili cu certitudine daca ii suntem cu adevarat parinti sau nu. Nu ne putem permite acest lucru, caci costa in jur de 27.000.000 de lei. Am inteles ca legea spune clar ca cel care a gresit trebuie sa plateasca acest test. Nu tinem sa facem testul, simtim ca e al nostru. Ca o fi asa, ca nu o fi... A vrut Dumnezeu sa fie in gradina noastra"", spune tatal.
I-au cumparat scutece,
l-au inregistrat la Starea Civila, i-au dat un nume si o identitate. ""Am hotarat sa-l cheme Andrei. A avut zile. Mai tarziu, cand va fi mare, ii voi povesti cum a fost intrarea sa in viata. Va avea ce sa spuna copiilor si nepotilor lui.""
IMPACARE. Au trecut mai bine de doi ani de cand familia Ionita si-a adus acasa baietelul crezut mort. Desi in ianuarie 2004 Ramona Ionita era decisa sa dea maternitatea in judecata, sa-l oblige pe doctorul Marinescu, cel care gresise in cazul ei, sa plateasca testul AND, este cea mai resemnata dintre toate mamicile care au avut, intr-un fel sau altul, de suferit. Andrei, baietelul primit de la maternitate, are grave probleme de sanatate. Cum spune primarul localitatii, Ion Petrescu, ""este o leguma, nu vorbeste, nu merge"". Ramona primeste 3.300.000 de lei - salariu de insotitor pentru o persoana cu handicap - si este multumita cu acesti bani. Sotul ei munceste, dupa cum povesteste primarul, cu ziua, pe unde apuca. Astazi, nici el, nici sotia nu mai vor sa se faca valva. ""Oricum, spun ei, nu mai poate schimba nimeni nimic."" Vecinii si primarul spun ca resemnarea acestor oameni ar fi fost rasplatita cu bani buni, de la cei implicati in scandalul cu maternitatea. Si ca acestia le-ar fi cerut celor doi sa nu mai faca nici o declaratie despre ce-a fost.

AMINTESTE-TI

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe