La 27 martie o fetita a fost omorata cu bestialitate. Prezumtivul asasin, in varsta de 17 ani, a dus-o intr-un cimitir, unde i-a crapat capul cu un bolovan. Motivul oribilei crime: un nenorocit de telefon mobil. Cu doi ani inainte sa moara, fetita a fost abuzata de un unchi. Astfel de lucruri se petrec frecvent. Poate de aceea nici nu le mai bagam in seama. Programele tv si nepasarea societatii au transformat moartea, chiar si a copiilor, intr-o stire banala.
Lucica Iuliana Radulea a trait doar noua ani. Scurta ei viata rezuma perfect destinul a mii de copii romani morti cu zile. Incredibila usurinta cu care a fost ucisa arata cat de jos este, in Romania, sistemul de protectie a copiilor.
Cati copii mai trebuie sa fie omorati sau sa dispara ca sa ne pese? Cate nenorociri trebuie sa se mai intample pana cand presa, societatea civila, parlamentul, guvernul si presedintele tarii vor decide sa se implice?

Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul Parchetului in cazul Marcel Tundrea. Judecatorii au considerat ca rezultatul ADN-ului inlatura doar acuzatia de viol, nu si pe cea de crima. Din acest motiv au retrimis dosarul la Tribunalul Brasov, unde Marcel Tundrea va fi rejudecat sub acuzatia de omor. Decizia Inaltei Curti este cinica. Ea nu tine cont de faptul ca, in cei 12 ani cat a stat inchis pe nedrept, Marcel Tundrea a ramas fara sotie, copil si viitor. A tinut cont, in schimb, de un probatoriu subtire, bazat pe declaratiile unor martori controversati si de interesele de imagine ale justitiei romane. Cazul Tundrea a patat grav o imagine si asa sifonata. Ei bine, justitia noastra nu are inca puterea sa-si asume eroarea judiciara sau incompetenta unor procurori. Sistemul prefera sa acopere, decat sa faca dreptate. Dupa ce Tribunalul Brasov a dispus achitarea lui Marcel Tundrea, procurorii nu s-au gandit nici un moment sa verifice dosarul, sa reia cercetarile si sa caute si un alt posibil asasin. Singurul lucru care i-a preocupat cu adevarat este obtinerea unei sentinte judecatoresti care sa confirme rechizitoriul initial. Revoltator.
Nu Justitia trebuie reformata in primul rand, ci Parchetul. Din ce in ce mai multe dovezi de incompetenta. Tot mai multe erori si abuzuri procedurale. Cereri de arestare motivate cu pericole imaginare sau hilare, cum ar fi pericolul mediatizarii. Mai nou, procurorii evalueaza decizii ale Guvernului si ancheteaza modul in care se voteaza in Parlament. Astazi, multi procurori sunt militieni deghizati. Acest lucru a fost anticipat de Petre Pandrea in 1945, anul in care a publicat ""Criminologia dialectica"" la Fundatia Regele Mihai I.
Doua sunt, in principal, nenorocirile Dreptului penal romanesc: influenta profesorului Vintila Dongoroz si cele doua Coduri, penal si de procedura penala. Profesor de Drept penal la Universitatea Bucuresti, Vintila Dongoroz a influentat generatii de procurori si magistrati atat inainte de venirea comunistilor la putere, cat si dupa. Adeptul tratarii fenomenului penal din perspectiva ""juridicitatii pure"", profesorul Dongoroz a fundamentat metoda tehnico-juridica in Dreptul penal romanesc. O metoda care a simplificat complexitatea cazului penal prin eliminarea filosofiei, religiei ortodoxe, istoriei, specificului psihologic si sociologic fara de care ""nu se poate face Drept penal romanesc"". Sustinator al ideilor lui I. Tanoviceanu, Petre Pandrea atragea atentia asupra unei situatii valabile si in prezent: ""Dupa cum vitelul se duce la tata vacii si rata la balta, inotand automat, tot asa si functionarul insarcinat cu tehnica represiunii este dispus, pentru usurarea situatiei sale si pentru comoditatea euforica a unui spirit primar, sa eludeze complexitatile, sa inlature analizele, sa se fereasca de efluviile sentimentale si teoretice sau de consideratiuni stiintifice, pentru a rezolva rapid, fara bataie de cap si fara nici un fel de indoiala sau bogatie teoretica, dosarul repartizat"". Efectele au fost, de asemenea, anticipate de Petre Pandrea: ""In loc sa ajungem la politie stiintifica si criminologica, in loc ca judecatorul penal sa ridice la nivel stiintific si uman pe politai, a cazut la rangul lui de pura tehnicitate represiva"". In timpul regimului comunist, gandirea profesorului Dongoroz a devenit norma oficiala. Ea a influentat decisiv atat cursurile predate in facultatile de Drept, cat si continutul Codului penal si de procedura penala, care confera procurorilor puteri decizionale absolute, contrare drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, normelor CEDO. Mai grav, regimul comunist a interzis stiinta pedepselor, poenologia, amputand grav pregatirea profesionala a procurorilor si judecatorilor. Acest lucru a dus la adoptarea unui Cod penal printre cele mai rigide din lume, sub aspectul pedepselor. Un cod care apara interesele unui regim dictatorial.
Despre aceste lucruri nu vorbeste nimeni. Nici dna Monica Macovei, un fost procuror format la scoala de drept comunista, nici cei care lauda progresele reformei in justitie. Care reforma si care justitie?