Oamenii traiesc la intamplare. Cei care constientizeaza importanta relatiei familiale si-si pun la punct un mod de a fi, in contactul cu strainii care le pot fi folositori, sunt tot timpul in castig.

Majoritatea oamenilor nu numai ca merge la ""ce-o fi o fi"", dar ii considera pe organizati, pe contemporanii care urmaresc consecvent o idee, prefacuti si interesati. De fapt, asa si sunt, numai ca nu-i neaparat vorba de niste fisuri la caracter, ci de metoda, de o preocupare coordonata pentru cultura relatiilor bazate pe incredere, pe loialitate. Noi, romanii, pornim in noua noastra relatie cu Europa cu un mare handicap. Timp de cinci decenii, comunistii, ziaristii, umoristii si propagandistii de toata mana ai unei societati utopice, bazata pe colectivitate si echitate, ne-au invatat ca e incorect sa apelezi la relatii. Ca relatiile de toate naturile, care definesc de fapt civilizatia, trebuie despartite net in bune si vicioase, cam in felul in care s-ar desparti cu un toiag vrajit apele. Comunismul a incurajat un vast umor ideologic referitor la nepotism - la firescul relatiei de familie - ca si cum respectul pentru legi ar obliga la denuntarea simtamintelor si legaturilor naturale. Statul dictatorial era profund interesat in controlul legaturilor naturale. Rusii faceau filme, precum ""Zoia Kosmodemianskaia"", in care copiii deveneau eroi nationali, pentru ca isi denuntau parintii chiaburi la NKVD. Numerosi bucuresteni, provenind din familii tensionate, au facut liceul la ""Zoia Kosmodemianskaia"" fara sa stie prea bine sub ce legenda sinistra se scoleau.
Nu sunt un admirator in absolut al modelului economic american. Nu trebuie sa fii din cale afara de istet ca sa-ti dai seama cum se imbogatesc americanii, saracindu-i pe altii. La unele specificitati ale structurii economice interne, in SUA e bine totusi sa luam aminte. Un roman care are o ciupercarie in Canada, contand ani de-a randul intre primele zece afaceri familiale din tara, mi-a deslusit cateva din argumentele strict umane ale succesului sau. In afacere sunt cooptati nemijlocit toti membrii familiei: sotie, copii, nora si ginere, nepoti.
El mi-a aratat un studiu despre afacerile mici si mijlocii, in care se evidentia structura organizatorica a acestora: 80% erau ""de familie"". Concluziile acelui studiu interesau calitatea relatiei, in care elementele de bolta erau increderea, durata si angajamentul afectiv. Cauza cauzei fiind, fireste, proprietatea cu toate beneficiile si, mai ales, responsabilitatile rezultand din cultul proprietatii.