Traian Basescu a declarat miercuri seara, la o Editie speciala a emisiunii Marius Tuca Show, ca ruperea Coalitiei de guvernare pana la 1 ianuarie 2007, data prevazuta pentru admiterea in Uniunea Europeana, ar fi ""o tradare a interesului national"", deoarece o criza politica in aceasta perioada ar pune in discutie implinirea acestui obiectiv istoric.
E un lucru - a tinut sa precizeze domnul presedinte - ""pe care il stiu si eu, il stie si primul-ministru, il stiu si liberalii, si pedistii, si celelalte doua partide de la guvernare"".
A sti un adevar nu e o conditie suficienta pentru a tine cont de el. Poti sti, de exemplu, ca varand un bou in apartament, admitand ca l-ai convins sa intre in lift, respectivul poate sa-ti faca praf mobila cu coarnele si, la o adica, ti le poate infige si tie in burta.
Aceasta invatatura la indemana oricui beneficiaza de putina minte, chiar si la indemana lui Danila Prepeleac, se aplica din plin si la declaratia celui care ar trebui sa fie, prin fisa postului cel putin, Lucidul numarul unu al patriei.
N-avem nici o indoiala ca toti cei invocati de Traian Basescu in miezul unui dialog tv de zbor jos, la nivel de primar de sector, stiu adevarul cu stabilitatea politica necesara. N-avem date pana acum sa juram cu mana pe inima ca in prestatia lor tin cont de adevarul cu nenorocirea unei crize politice. Unele semne ne-ar indreptati sa credem ca, desi stiu, se straduiesc sa nu-l ia in seama.
Pentru ca - odata constient de catastrofa unei crize politice - omul de stat minim responsabil face pe dracua€™ in patru ca sa evite o criza politica.
Sta prestatia lui Calin Popescu Tariceanu si a grupului sau din PNL sub semnul acestui efort? Fireste ca nu.
Prin sarguincioasa sa agitatie pentru a-l inlatura pe Corneliu Turianu, ales presedinte al Colegiului, gratie unui vot legal, prin incurajarea discreta, daca nu chiar aranjarea mitingului anti-Basescu de la sediul CNSAS, primul-ministru a riscat o rupere a Coalitiei de guvernare. Desi - suntem siguri - stia ce-ar fi insemnat asta pentru integrarea Romaniei la termen.
Nu sunt mai breji din acest punct de vedere nici ceilalti lideri ai Coalitiei de guvernamant.
Nici Emil Boc, care alimenteaza suspiciunile partenerilor prin lacomia de a racola primari, parlamentari din alte partide.
Nici Marko Bela, care insista prea mult pe Statutul minoritatilor, desi e constient ca partidele romanesti nu pot accepta pretentiile exagerate ale UDMR.
Nici Dan Voiculescu, care si-a facut un cal de bataie din atacarea lui Traian Basescu, desi asta risca sa tensioneze relatia dintre PC si PD.
Dar, ma rog, nici unul dintre acestia n-a afirmat atat de clar, de categoric precum Traian Basescu miercuri seara, ca ruperea Coalitiei de guvernare in perioada premergatoare lui 1 ianuarie 2007 e un act de tradare a interesului national.
Dintre toti liderii politici din ultimul timp, domnia sa e cel care pune problema in termeni mai mult decat dramatici.
Putem conchide: Presedintele stie ca provocarea unei crize politice pana la 1 ianuarie 2007 ar fi un act de iresponsabilitate. Stie si o spune. Tine insa cont de acest adevar?
Fireste ca nu. Pentru ca in amonte si in aval de acest moment de solemnitate, Traian Basescu s-a straduit din rasputeri sa provoace o criza politica majora.
Si-a exprimat regretul ca l-a numit premier pe Calin Popescu Tariceanu. A facut mafiot grupul de la conducerea PNL.
I-a insultat pe Crin Antonescu si Ludovic Orban. A proclamat moartea Aliantei.
Dar cate n-a zis Traian Basescu miercuri seara, in nevoia sa de a se racori dupa huiduielile de la CNSAS?!
Calin Popescu Tariceanu nu i-a raspuns printr-un act sau printr-o declaratie care sa duca, in cele din urma, la ruperea Coalitiei.
Dar daca ii raspundea. Nu
s-ar fi ajuns, oare, prin mecanismul tipic scaparii de sub control a evenimentelor, la ceea ce Traian Basescu identifica drept o catastrofa pentru Romania? Sa nu se fi gandit Traian Basescu la posibilitatea ca interventia sa atat de dura sa duca, in ultima instanta, la ruperea Coalitiei de guvenamant?
Fireste ca s-a gandit. Numai ca domnia sa si-a facut un stil din a fi iresponsabil, pariind pe faptul ca altii sunt responsabili. Un stil care consta in lansarea unei provocari atat de riscante la adresa adversarului, incat acesta, constient ca o escaladare a scandalului ar duce la o nenorocire, da inapoi. Un stil folosit din plin de batausii mahalalei, care isi fac gloria de viteji pe seama faptului ca oamenii cu scaun la cap nu le raspund la provocari, lasandu-i in plata Domnului.
Un stil care i-a adus lui Traian Basescu nu numai succese dupa succese in plan politic, dar si faima de om cu care
nu-i bine sa te pui.
Si daca, la un moment dat, se gaseste in politica romaneasca unul la fel ca el, daca nu chiar mai dihai?!