Si-a inceput cariera actoriceasca in filmul ""Marfa si banii"", interpretarea lui fiind premiata la Festivalul de Film de la Salonic. Urmatorul rol, in ""Occident"", ii aduce iarasi recunoasterea juriului de specialitate. In acest moment, este unul dintre protagonistii serialului ""Pacatele Evei"", difuzat de Acasa TV. Actorul Alexandru Papadopol a implinit ieri 31 de ani. ""Incerc sa umanizez personajele pe care le joc""
""Pentru mine, 5 aprilie nu este o data a bilanturilor. Este o data obisnuita. Niciodata nu am considerat-o o data festiva. In aceasta zi, intotdeauna m-am lasat surprins. Doar cand eram mic, imi pregateam o petrecere sau ceva de genul acesta. In ultimii patru-cinci ani, ziua mea de nastere m-a prins pe platourile de filmare. Colegii stiau intotdeauna de aceasta zi si imi faceau cate un tort, sarbatoream cateva minute si apoi ne intorceam la munca. O petrecere grozava am dat cand am implinit 17 ani si mi-am invitat toti colegii de liceu. O alta petrecere frumoasa a fost cand eram in facultate, in ultimul an la actorie. A avut loc chiar acolo, la Studioul Cassandra. Am jucat chiar de ziua mea, si, dupa aceea, am ramas acolo toti sa petrecem. Cele mai calde amintiri din copilaria mea, sunt legate de familie. Parintii mei, bunica mea, m-au invatat sa fiu mai ponderat in toate actiunile pe care le intreprind. Ma bucur mult ca bunica mea, care acum are 92 de ani, ma asteapta de ziua mea, ca atunci cand eram mic, cu bunatati. Alte amintiri placute sunt legate de maestrul Dem Radulescu, profesorul meu de actorie. Crea o atmosfera extraordinara in jurul sau la fiecare aniversare sau sarbatoare, dar mai ales de Craciun. Era o personalitate fantastica, care m-a marcat. Ma surprind si acum, la aceasta varsta, ca marea majoritate a citatelor pe care le folosesc, legate de meserie, de teatru, de profesionalism, ii apartin. Dansul intotdeauna spunea ca rolul nu conteaza daca e de comedie, drama sau tragedie. El trebuie tratat cu aceeasi seriozitate. Comedia este greu de facut. El era un actor de comedie genial, dar nu si-a pus amprenta asupra genului pe care studentii voiau sa-l abordeze. Ne lasa mana libera si ne dadea niste indicatii foarte subtile. Pentru el, important era ca studentul sa-si dezvolte personalitatea. In facultate, am jucat cam ce am vrut, pentru ca el zicea ca o sa vina vremea cand o sa fiu angajat la teatru si atunci n-o sa pot juca ce voi vrea eu, ci ce mi se va da. «Acum, cat esti in scoala, joaca ce vrei tu, si chiar greseste, pentru ca vin vremuri in care nu mai poti gresi!» Am avut marele noroc sa mi se ofere si sa joc numai roluri bune. Mare noroc! Daca faci totul cu pasiune, nu este nici o greutate in a juca roluri de tot felul. Am incercat sa-mi asum toate personajele in aceeasi masura. Nu joc roluri pozitive si roluri negative. Fac roluri si atat. Joc niste oameni si atat. Nu exista pana la capat un om rau, total si un om bun, total. Nu e cazul sa joci asa ceva, pentru ca altfel, spectatorul nu se mai regaseste in personajul respectiv. Incerc sa umanizez personajele pe care le joc. Succesul n-ar trebui sa te schimbe ca om, ca structura interioara. E un pacat sa cazi in trufia aceasta, a succesului. O data poti sa-l ai, o data poti sa nu-l mai ai. Eu incerc sa raman acelasi. Socialmente, sigur ca nu am ramas acelasi. Daca acum cativa ani ma cunosteau doi-trei oameni pe strada, acum ma cunoaste aproape toata lumea. Eu ma consider doar un actor, care a avut norocul sa faca niste roluri bune, pe care a incercat sa le faca cat mai bine.""