Ca jurnalist, este cunoscut pentru numeroasele sale interviuri literare. Si-a inceput cariera de scriitor cu volume de poezie si, incepand cu anul 1983, adauga zestrei scriitoricesti de pana atunci o suma de romane politiste. Cel care din 1990 este la conducerea Publicatiilor Flacara, George Arion, implineste maine 60 de ani. ""Datorita copiilor ma simt in continuare tanar""
Ca jurnalist, este cunoscut pentru numeroasele sale interviuri literare. Si-a inceput cariera de scriitor cu volume de poezie si, incepand cu anul 1983, adauga zestrei scriitoricesti de pana atunci o suma de romane politiste. Cel care din 1990 este la conducerea Publicatiilor Flacara, George Arion, implineste maine 60 de ani. ""Da, implinesc o varsta rotunda, dar nu o voi sarbatori - in urma cu exact trei saptamani mi-am pierdut tatal. Profesorul Gheorghe Arion a fost un model nu numai pentru mine si sora mea, pentru ceilalti membri ai familiei mele, ci si pentru multe generatii de elevi. S-a stins la aproape 93 de ani, avand o minte limpede si o memorie incredibila. Incepusem sa-l cred nemuritor. In orice caz, valorile in care a crezut n-ar trebui sa dispara niciodata. In aceste conditii, imi voi petrece ziua in redactie - dimineata, iar dupa-amiaza am o sedinta la care particip in calitate de membru al CRP. Doar seara ma voi vedea cu doamna mea, Manuela, si cu baietii mei, George si Mihnea - primul are 13 ani, al doilea 10 ani - , si imi fac cinstea de a ma considera cel mai bun prieten al lor. Datorita copiilor ma simt in continuare tanar, jucand impreuna baschet sau inotand in piscina. Tot datorita lor suport mai usor presiunea exercitata de conducerea Publicatiilor Flacara. Fiindca nu este deloc comod pentru cineva sa reziste timp de 16 ani in fruntea unui trust de presa, fara sa fie inregimentat politic, fara sa fie sprijinit de forta financiara a unui om de afaceri. Poate ca de aceea si sunt intr-un con de umbra, nefiind afiliat nici macar unei grupari literare, dar libertatea de care m-am bucurat dupa 1990 a fost fabuloasa, o experienta pe care putini au trait-o, si m-am bucurat de ea din plin. Cati dintre cei alesi dupa evenimentele din 1989 au mai ramas in fruntea redactiilor? Cred ca numai eu. E vremea insa sa las locul unor colaboratori mai tineri si, de aceea, le-am si delegat o parte din atributiile mele. Eu continuu sa iau interviuri, sa scriu articole, desi ziaristii dintre care am crezut ca fac parte m-au catalogat drept scriitor. Scriitorii insa au inceput sa dea din umeri: ce-ar putea fi? Poet? Prozator? Eseist? Dramaturg? Nereusind sa se puna de acord, m-am socotit o vreme libretist de opera. N-a fost o solutie buna. Asa ca m-am trezit printre scenaristii de film. Nici asa n-a fost bine. Mi-am gasit un loc printre autorii de scenarii tv. Fatalitate! Ce sa caute seful unui trust de presa in aceasta breasla? La oamenii de afaceri cu el! Acestia m-au cautat zadarnic in topul celor 300 de oameni bogati din Romania. Nu m-au descoperit nici macar pe cotorul cartii cu pricina. De aceea, uneori ma intreb daca exist cu adevarat, daca nu cumva sunt fictiunea creata de cineva pus pe sotii. Evident, glumesc. Si totusi, nu stiu cum se face ca eu, care n-am vrut sa deranjez niciodata pe nimeni, am deranjat pe multi. In orice caz, in SUA, cu literatura politista pe care o scriu, as fi fost si faimos, si bogat. As fi avut o vila pe malul Pacificului, unde as fi citit si scris de dimineata pana seara, as fi creat romane care ar fi cunoscut un succes fulminant. E prea tarziu sa mai ajung acolo, altfel decat ca vizitator. Asa ca scriu mai departe in limba romana, intr-un apartament de la etajul sapte al unui bloc jerpelit de pe Calea Grivitei. Si, uneori, ca sa ma incurajez, imi recit versurile mele de odinioara: «Greul trece tot asa cum vine/Poate altadata-n alta viata/ O sa fie si de noi mai bine». Dupa cum vedeti, sunt un optimist incurabil.""