Teatrul Odeon a fost recent gazda premierei ""joi.megaJoy"". Un spectacol semnat - inconfundabil - Radu Afrim.

Cine nu-si aminteste (poate doar cine n-a citit) de schita ""Five oa€™clok"" a lui I.L. Caragiale? Mai stiti de pretextul intalnirilor celor din lumea buna la o mica barfa, cu anuntul ""Madame Esmeralde Piscopesco, five oa€™clock tea, tous les jeudis""? Cam asta se vrea si piesa ""joi.megaJoy"", a autoarei Katalin Thuroczy si a regizorului Radu Afrim. Numai ca de atunci a mai trecut un veac, madame Piscopesco s-a transformat in Zsuzsa, iar ceaiul a capatat consistenta caltabosului, a supei cu carne (numai pentru cine are placa) si a taiteilor cu varza. Au ramas doar pretextul si ziua de intalnire.
""joi.megaJoy"" este o piesa despre batranii care cred c-au ramas tineri, despre aceia care au imbatranit urat. Ei se-ntalnesc in fiecare joi, in aceeasi formatie: Zsuzsa (Dorina Lazar), Sandor (Virgil Andriescu), Mana (Irina Mazanitis), Böske (Virginia Rogin), Hilda (Liana Margineanu), Istvan (Constantin Cojocaru), Adel (Rodica Mandache, in rolul vietii ei!), Ameliedraga (Tatiana Iekel), Karola (Jeanine Stavarache) si Laci (Alin Teglas). Unul mai decrepit, mai lacom si mai obscen decat altul.
POVESTEA. Isi povestesc aventurile tineretii, geloziile, ura, istoriile unor casnicii nefericite, in jurul unor mese (fiecare din ""alt film""), puse cap la cap, ca la nunta. Sau ca la pomana?... Hulpavi, mananca si beau tot ce-apuca (din portelanuri de Rosenthal descompletate si din cristaluri ""asortate"" cu pahare din sticla ordinara), de parca asta ar fi scopul unic al existentei lor. Nu-i intereseaza de nimeni si de nimic, singurul contact cu prezentul e mancarea si bautura. Pana si hainele si le-au adus din alte vremuri. Babele s-au dat cu parfumuri gretos de dulci peste hainele scoase de la naftalina sau luate de la second-hand, s-au rujat excesiv. Oare de ce? Gatite astfel il asteapta pe fantele tomnatic, singurul care le-ar putea duce - fizic! - cu vreo 50 de ani in urma. Pentru ca perioada dintre capitalism si prezent pentru ei nici n-a existat.
CINE PE CINE APLAUDA? Egoismul si trufia (excelenta ideea lui Vittorio Holtier, de pe final, cu paunul jumulit, simbolul vanitatii de-altadata) i-au facut sa urasca si sa respinga tot ce a apartinut epocii Kadar, inclusiv proprii copii, pe care i-au nenorocit. Simpla prezenta a tinerilor - fiicele Zsuzsei, Eva (Crina Muresan) si Liza (Ana Maria Moldovan) - le provoaca repulsie sau indiferenta. ""Cine n-are batran sa-si cumpere"", spune gazdoaia Zsuzsa. Niste oameni ajunsi la o varsta care i-ar putea propune modele de intelepciune si decenta... Ii ocolesti, iti faci cruce, Doamne fereste s-ajungi asa... Frica te cuprinde cu atat mai mult, cu cat gradenele-s pe scena, personajele par desprinse din public (nu spuneti ca n-aveti prin familie vreun specimen ca acelea descrise mai sus) si te trezesti ca te aplauzi pe tine...

REMEMBER. Unde-s chiolhanurile de-altadata?