De veghe la portile cetatii crestine, interpretand ""semnele vremii"", spre a nu cadea in clericalizare excesiva, spre a nu vorbi in soapta fricoasa sau
formala de amvon, exersand admiratii, lansand critici, emitand solutii pentru un catehumenat modern. Acesta este Mihail Neamtu, doctorand in teologie la Kinga€™s College Londra, intr-o carte scrisa cu talent.

Mihail Neamtu reuneste o seama de eseuri in cartea ""Bufnita din daramaturi"" (Editura Anastasia, 2005) pe care o subintiluleaza insomnii teologice. Nascute in nopti de veghe dupa lungi convorbiri cu prietenii sau dupa lecturarea unor idei scrise de altii in diverse publicatii si, nu in ultimul rand, ganduri care il framanta, insomniile autorului ar vrea sa schimbe ceva din structura osificata si din duhul caldicel al multora. Nu stiu cat de apreciata va fi cartea lui Neamtu de slujitorii altarului, s-ar putea sa-i supere pe unii, iar pe altii sa-i bucure. Nu cred insa ca autorul este dornic cu orice chip de reforme in biserica, ci ridica doar glasul, cu indreptatirea absolventului de teologie, si spune ca aceasta institutie, biserica, pe care noi toti ne-o dorim de maica, sa ia aminte la limbajul de lemn folosit de unii preoti sau la lipsa unui dialog transparent si liber, pentru ca nu cumva sa ne trezim intr-o comunitate ""sufocata de blestemul fricii si lucrarea faradelegii"".
AGORA. Autorul citeaza din sfintii Parinti ai bisericii, dar tot atat de bine si din filosofi sau din cei mai in voga autori post-moderni. Cartea lui Mihail Nemtu se doreste si este o pledoarie pentru dialogurile critice interdisciplinare, fara de care nu poate exista modernitatea. Neamtu crede ca adevaratul crestinism nu se traieste numai in biblioteci sau vorbind in soapta de la amvon, ci este convins ca si agora poate fi un spatiu al afirmarii adevarului biblic. Este nevoie, de aceea, printre altele, de un jurnalism crestin laic, nu doar de recuperarea arhivistica a traditiei crestine, pentru a nu risca transformarea acesteia din urma in muzeu.
Mihail Neamtu pledeaza pentru infiintarea unei forme de cateheza in afara spatiului arhitectural bisericesc. El scrie: ""O noua institutie a catehumenatului - care ar putea incepe cu redeschiderea scolilor de duminica, a seminariilor serale pe teme biblice si filocalice sau a cursurilor de arta eclezaila - ar putea oferi sansa unei declericalizari a bisericii dar si garantiile implicarii laicilor cu pregatire intr-un proces de autentica formare a celor mai tineri. Aceasta instructie, asumata fara constrangeri, ar putea seconda in mod inspirat educatia pluralista, de tip secular, din licee si facultati"".
Daca ne gandim la amfiteatrele umplute la refuz atunci cand conferentiaza oameni luminati din lumea ortodoxiei putem conchide ca tinerii doresc cu nesat astfel de intalniri. ""Bufnita din daramaturi"" este un vers dintr-un psalm, dar si titlul sub care Mihail Neamtu militeaza pentru o confruntare lucida intre Ortodoxie si modernitate. De la cea de-a doua ne revendicam chiar si fara voia noastra cu totii. Iar a lua atitudine la problemele cetatii este pentru Neamtu parte integranta din libertatea de a fi ortodox. Cati insa dintre cei care la recensamant ne-am declarat de aceeasi credinta avem idee ce inseamna si ce implica aceasta?