A jucat in peste 300 de spectacole. Este indragit in egala masura de adulti si de copii. Daca pentru primii el este Marian Ralea, pentru cei mici actorul poarta incontestabil titlul de Magician, personaj enigmatic, despre care prea putini stiu ca in tinerete confectiona si vindea martisoare in piata. L-am intalnit in foaierul Teatrului National. Printre sculpturi si tablouri. ""Magicianul"" si-a pus deoparte, pentru cateva clipe, mantaua sa magica, lasand sa se vada, cu timiditate, actorul si omul din spatele lui. MARTISOR CU STRIGATURI. Pe Marian Ralea teatrul l-a urmarit de cand era mic. Nu a contat ca in studentie zugravea apartamentele oamenilor si nici ca vindea pe Lipscani martisoare pe care le confectiona din imortele si le tinea in diplomat. ""Sunt aproape sigur ca eu si cei cativa prieteni cu care lucram am inventat martisoarele facute din imortele"", spune, mandru, actorul. Ne strangeam intr-o camera si lipeam floricele, decupam tot soiul de forme.... Erau tare migaloase. Le vindeam cu strigaturi. Una dintre ele era: ""Martisoare colorate pentru fortele armate!"". Rade cu placere, dupa care continua povestea: ""Eram fugariti, pentru ca nu aveam autorizatie, dar vindeam pana seara, cand trebuia sa sustinem spectacol. Lumea ne cunostea si cumpara cu placere de la noi. Tin minte ca unii dintre clientii nostri fideli erau colegii din teatru, ne ajutau sa facem un ban"". Aventura a durat cinci ani, dupa care tot timpul si l-a dedicat scenei si televiziunii. Dar si acum, dupa atatia ani, nostalgia vremurilor trecute il poarta catre vechea strada cu parfum de martisoare, priveste tarabele si pentru cateva secunde se intoarce cu gandul in garsoniera inchiriata in care mesterea la cartoane cu flori de pus in piept. DESTIN URMAT. Stia insa ca drumul lui prin viata avea sa se impleteasca iremediabil cu teatrul. Motivele? Nici acum nu le descalceste cu adevarat. Poate pentru ca fratele sau mai mare a urmat aceeasi cariera. Poate si pentru ca cele doua masti, una trista si cealalta vesela, pe care le vedea, copil fiind, de fiecare data cand trecea pe langa teatrul din Brasov - orasul natal - il inspirau la tot felul de scenarii despre ceea ce s-ar putea ascunde in spatele lor. ""Vedeam seara umbrele ce dansau pe peretii teatrului. Era de-ajuns. In mintea mea se infiripau povesti cu zmei, cu printese, iar eu eram cand un personaj, cand altul..."". DOAR TEATRU. A facut naveta Brasov-Bucuresti. A citit si a studiat mult. Isi propusese sa intre la Institutul de Teatru in fruntea listei. La cei 180 de candidati pe un loc, oricine ar fi zis ca e practic imposibil sa iei din prima. Marian Ralea a candidat pe opt locuri. Iar al patrulea a fost al lui. In 1982. Dupa cinci ani, talentul avea sa-i rezerve premiul pentru cel mai bun actor al anului. A jucat la inceput un an in Barlad, apoi doi ani in Ploiesti. Zece ani a fost nelipsit din piesele puse in scena la Teatrul Bulandra. Au urmat alti zece ani petrecuti la Teatrul de Comedie. In total, aproape un sfert de veac, ani buni in care nu a avut vreme nici de casatorie, nici de facut copii. ""M-am insurat cu teatrul, iar de copii nu am dus lipsa: am avut 4 milioane de copii de suflet"", spune Marian Ralea. Zambeste putin. Isi trece mana prin par si spune fastacit: ""Sa mergem mai departe. Daca povestesc despre viata mea putem face o telenovela. Tentative de insuratoare am avut, dar nu s-au concretizat in nimic"". Si cum ar fi putut cand cel care nu de mult era numit Magicianul se afla mai tot timpul intre Bucuresti si Sibiu, unde sustine spectacole, dar si preda cursuri pentru studentii din primul an la Teatru. Ba mai mult, a inceput sa invete spaniola pentru un turneu pe care il va face in Columbia, impreuna cu Teatrul Bulanda, cu piesa ""Triumful dragostei"". FORMULA MAGICA. Ochii mari, ca de copil, vorbesc de la sine: povestea intalnirii dintre el si cei mici nu a fost intamplatoare. ""Totul a inceput in 1991, cand mi s-a propus o emisiune la TVR1. Se numea Abracadabra. Am acceptat. Dar nu credeam ca o sa ajunga la toata nebunia cu spectacole in toata tara, cu audiente foarte mari. A fost un accident fericit. Dupa o luna cu aceasta emisiune, n-am mai avut scapare. Am fost adoptat de cei mici si asa am devenit Magicianul"", povesteste actorul. Pe scena este si el un copil. Canta, danseaza, intra in pielea Bebelului urias sau a celebrei Vrajitoare; pe scena, printre copii, a reusit sa devina celebru. Desi, spune el, ""pe cei mici trebuie sa-i lasi sa iasa in fata. Ei sunt actorii principali, nu eu. Eu nu fac decat sa fur din neprihanirea si din inocenta lor si sa o transpun pe scena. Restul le apartine"". Blandetea ii inmoaie privirea, modestia ii tine vorbele in frau, insa vointa i-a sporit noianul de proiecte in care e implicat: un teatru pentru copii, emisiuni la radio, work-shopuri. ""Pregatesc acum si o lucrare de doctorat in care incerc sa fac o comparatie intre jocul copiilor si jocul actorilor"", marturiseste Marian Ralea, gandindu-se la o cariera de dascal. ""Mi-e putin teama sa devin profesor. Este o resposabilitate uriasa fata de niste tineri care isi pun toata speranta in tine. Noi modelam niste suflete, niste caractere. De aceea, grija trebuie sa fie mare."" Imediat isi aminteste de profesorii care i-au ghidat pasii: Marin Moraru, Amza Pellea, Ion Cojar, Catalina Buzoianu, sub obladuirea careia a si debutat. ""Menirea de actor e vie doar pe scena. Am avut mare noroc, pentru ca am fost distribuit in piese din dramaturgia universala de mare valoare. Pe langa talent, e nevoie si de sansa."" Si Marian Ralea si-a fructificat sansa din plin. S-a prezentat in fata copiilor, dar si in fata celor maturi, cu sinceritate si cu inima deschisa. A jucat cu daruire, stiind ca tot ce ofera i se va intoarce insutit. S-a apropiat de copii si, in felul acesta, si-a amintit in permanenta de perioada copilariei, cand nu avea astampar pana nu cotrobaia fiecare deal, fiecare bastion. Acolo se creau povestile, pe care ulterior avea sa le spuna si altora. Acolo, in acea zona interculturala, unde primea de la rusi insigne, de la germani guma de mestecat, iar francezilor cu care se imprietenea le devenea ghid al orasului. INTERDICTII. La aproape 50 de ani, barbatul inalt si subtirel, cu fruntea lata si zambet retinut, tanjeste dupa o vacanta la munte in care sa mai poata schia sau sa mai poata privi cum se schimba culoarea Tampei toamna. ""In copilarie schiam mult. Construiam la bocancii capatati niste aparatoare din aluminiu care sa-mi tina stransa glezna. Au fost multe neajunsuri. Tanjeam dupa bomboane cubaneze si de-abia asteptam sa vina Craciunul. Stiam ca o sa avem cate doua banane verzi, aduse din Bucuresti. Era pentru noi o mare bucurie. Lipsuri au fost destule, numai ca parintii nu ne dadeau voie sa simtim ca ne lipseste ceva..."" AUTODIDACT
""Nu pot sa stau, in permanenta am ceva de facut. Seara, oricat de tarziu as ajunge acasa, tot mai pun mana pe o carte, mai invat putin. Asa m-am obisnuit: sa fiu intr-o continua cautare"" - Marian Ralea, actor INOCENTA
""Copiii intotdeauna reusesc sa te scota din lumea ta si sa te transpuna in alta. In lumea lor. Pe scena, am vrut ca ei sa iasa in fata, pentru ca sunt de-a dreptul cuceritori. Imi doresc un copil, desi am milioane de copii de suflet"" - Marian Ralea, actor SUCCESE