Acum trei ani, la sfarsitul lui martie, disparea tragic, la doar 47 de ani, Mariana Marin (Madi, cum ii spuneau apropiatii), dupa o viata dedicata scrisului, dupa multe suferinte si lovituri primite, din care izbutea sa iasa de fiecare data mai senin
Acum trei ani, la sfarsitul lui martie, disparea tragic, la doar 47 de ani, Mariana Marin (Madi, cum ii spuneau apropiatii), dupa o viata dedicata scrisului, dupa multe suferinte si lovituri primite, din care izbutea sa iasa de fiecare data mai senina si mai puternica. Tocmai invinsese o boala cumplita si se bucura de lucrul la o noua carte, cand ingerii au luat-o cu ei acolo Sus, lasandu-ne mai saraci cu un poet.
A fost un catalizator permanent al generatiei '80, din care facea parte, a fost membra activa a Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu, a fost si sufletul unor actiuni caritabile, carora li se dedica fara ezitare, punandu-se deseori pe sine in pericol, a fost prietenul care sarea in ajutor ori de cate ori cineva avea nevoie de o prezenta calda, umana, risipea si daruia cu generozitate - dar, dincolo de asta, Mariana Marin a fost un poet exceptional.
"Un razboi de o suta de ani" (1981), "Cinci" (1982, volum colectiv), "Aripa secreta" (1986), "Atelierele" (1991), "Mutilarea artistului la tinerete" (1999), "Zestrea de aur" (2002) sunt cartile de poeme pe care le-a publicat. Premiile Uniunii Scriitorilor din 1981 si 1999, precum si Premiul ASPRO, 1999, prezenta in dictionare si antologii, traducerile in alte limbi ale lumii au fost rasplata pentru o poezie unica, profunda, inconfundabila in literatura noastra de azi.
Chiar daca Mariana Marin nu ne mai poate antrena insufletita in cine stie ce probleme sociale grave, care trebuie rezolvate urgent, ramanem cu literatura ei, act de vocatie si curaj, intr-o lume in care artistul a fost mai tot timpul "mutilat".
(Iolanda MALAMEN)
Elegie
Mutilarea artistului la tinerete la -15 grade.
Nici gazul Sylviei Plath nu este posibil,
nici franghia Veronicai Micle nu are sapun.
Din cand in cand amintirea stinsa a Tvetaevei,
tacerea in care se ineaca Ahmatova
si mizeria, saracia acelui Ierusalim
din care Elise ma cheama.
Da, Sapho, s-a mai ingrasat pamantul
de cand ne-ai lasat.
Celebra ta uratenie si gingasia lui Emily
n-au facut sa ajunga pana la mine decat acesti maracini
ce-mi strang aidoma unor catuse
talentul si viata.
Mariana MARIN


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.