Ca orice artist ce-si depaseste granitele meseriei atunci cand munceste, Silviu Purcarete e un caz. Figura sa blajina, discreta, disimuleaza un character special, combative, tenace, extrem de viu. Face teatru pentru ca i se pare aceasta a fi cea mai cuprinzatoare arta, pentru a reprezenta cat mai mult din ceea ce simte si crede ca merita comunicat, acest regizor are nevoie de timp si spatiu, de aer, de libertate, de magie, amplitudine. A inventat pentru Romania sintagma "teatru imagine" dupa ce ne obisnuisem sa definim arta teatrala drept templu al cuvintelor, al intelesurilor communicate prin vorbe, al dramaturgiei (arta a cuvantului, literatura specializata). Multi am ramas fascinati in fata montarilor sale – "Danaidele", "Fedra", "Ubu", si mai recent "Pilafuri cu parfum de magar", "Noaptea de la spartul targului" sau "Asteptandu-l pe Godot". Da, cuvantul poate insemna compromis, dar imaginea nu minte si nu iarta. Daca nu transmite emotie, ea e inventie in sine si pentru sine. Or, rar am vazut spectacole cu un mesaj ideatic mai limpede cum sunt cele ale lui Pucarete. Lumea construita de el nu tradeaza celelalte lumi, teoriile estetice, regulile de aur, experientele accumulate. Doar uita de ele, de dragul purificarii. Si la urma, in produsul finit se regaseste istoria acestei arte, imaginatia si subiectivitatea autorului, evidente dovezi ale unui stil propriu, cate ceva din noi toti si inca ceva pe deasupra. Ceva ce ne ascapa, ceva ce vrem sa ne scape.
A lucrat peste tot in lume dar mai ales in Franta (tara europeana cea mai deschisa la nou si dintotdeauna o gazda buna pentru artistii romani). Se stie ca e un profesionist si in domeniul artelor plastice si mai nou se arata interesat si pasionat de film. In aceasta duminica, spectacolul sau "Asteptandu-l pe Godot" de la Teatrul National "Radu Stanca" din Sibiu va deschide cea de-a treia editia a Festivalului "Coup de theatre".
Pentru ca in spatele unei evidente clase, si dincolo de orice prestigiu a stiut sa ramana un creator pasionat de munca sa; pentru ca intr-o vreme cand toti se imbulzeau catre functii si privilegii a ales un oras de provincie care nu avea decat Casa de cultura si azi are o trupa celebra in intreaga lume; pentru ca desi spectacolele sale sunt considerate teatru-imagine, ele sunt, in realitate omagiu pentru cuvant; si nu in ultimul rand pentru ca isi asuma rolul de agent al umanitatii, Silviu Pucarete este personalitatea culturala a saptamanii.