Paris, Paris avec Dee Dee B.

In prag de mare-meci-mare la Bucuresti - mobilizarea a 2000 de jandarmi aminteste de marile productii hollywoodiene, daca nu ne-am aminti si de masivele represiuni "en beaute" staliniene -, cu prilejul inchiderii Zilelor Francofoniei (varianta oficiala franceza este mult mai pompoasa, evocand defilarea devotatei garzi napoleoniene sub comanda maresalului Ney, "des Etats Generaux de la Francofonie"), un neasteptat concert de jazz ne imbuneaza pornirile belicoase si alimenteaza nostalgiile de tot felul ce vor sa imboboceasca odata cu venirea primaverii. Un nume sonor al jazz-ului international, o vocalista-cantareata-interpreta-actrita de mare clasa, pe numele ei exotic, Dee Dee Bridgewater, s-a produs pe scena Nationalului bucurestean, in fata unui public exuberant si entuziast. Mai putin atins de ce se consuma pe "Les Boulevards de Paris" si revoltat de numirea dlui Turianu la CNSAS. Un cvartet de excelenti instrumentisti au alcatuit sectia ritmica ce a acompaniat-o pe marea vedeta americana, ajunsa in postura de propagatoare - "Hommage a la chanson francaise" - a virtutilor francofone: acordeonistul Marc Berthoumieux, chitaristul Louis Wunsberg, contrabasistul american Ira Coleman si bateristul-percutionist-vocalist argentinian Minino Garay. Un program aparte, care a valorificat virtutile si forta de expresie a muzicii de jazz, cu rafinamentele si stralucirea care au dat culoare "cantecului"-ului - sansoneta este doar o felie din marea diversitate a muzicii de (e)strada, revista, variete, spectacol etc. - cu care francezii au cucerit lumea mai lesne decat Napoleon Moscova.
Jazz si muzica franceza, o combinatie fericita, dincolo de unele accente comerciale si unele excese scenice. Dar ele fac parte din recuzita genului revuistic si din maniera popular-"sansonetista" abordate. Improvizatii si "skat" de cea mai buna calitate, "Made in USA", combinate cu hit-uri din repertoriul clasicizat. Nume precum cele ale lui Trenet, Piaf, Brel, Becaud, Nougaro fac parte din panteonul afectiv -artistic al francezilor - si nu numai. Cel putin pentru generatia bunicilor si a parintilor, care nu i-au mai gustat/ apucat pe Johnny Halliday si Silvie Vartan, Dutronc, Eddie Mitchell si vedetele pop-rock franceze care mai puteau sa lupte cu aparitia/ atacul celor numiti "The Beatles" si "Rolling Stones". Luna mai '68 a dat totul peste cap, chiar daca Parisul ramane acelasi loc iubit si visat de atatia neparizieni. "J'ai deux amours", un album din 2005, cu cantece prin care Dee Dee B. a stralucit la Bucuresti. Cu extraordinarele ei calitatile ei native de mare muziciana - comparatiile si asocierile cu Ella Fitzgerald si Saragh Vaugh nu sunt exagerate -, dar si cu lejeritatea cu care a stiut bine sa perceapa si fragezimile speciale ale muzicii franceze. Sansoneta sau de cabaret, revista sau improvizatie stradala, aceasta minunata asociere intre muzica si cuvant a ramas plina de prospetime si sensibilitate. Simplitatea si naturaletea versurilor lui Prevert din "Les feuilles mortes" s-au adaptat perfect unei cantarete care, traind la NY sau la Paris, a ramas ea insasi. Nu este putin lucru. S-a inteles bine cu muzicienii, se vede si simte ce inseamna experienta scenica, dar si cu sala. Care a "marsat" si la repertoriu, si la giumbuslucurile ei de mare vedeta. O actrita pe masura, exemplu de profesionalism pentru muzicienii/ actorii de oriunde. Pacat ca a lipsit Dan Puric, ar fi fost un partener extraordinar pentru Dee Dee.
Pacat ca si Julio Cortazar, autorul unui fascinant roman numit "Rayuela" (aparut in 2005 la Polirom sub titlul "Sotron"), n-a putut sa fie si el prezent la concertul pe care Dee Dee Bridgewater l-a dat Bucuresti. Argentinianul Cortazar a trait o viata intreaga la Paris, a iubit enorm jazzul, iar "Sotron-ul" lui este nu doar o radiografie a lumii moderne, ci si un pretext de a intelege o lume si un timp si prin intermediul muzicii de jazz. Parisul, care atrage ca un magnet, dincolo de ce consuma in istorie si dincoace de ce se petrece pe strazile lui. Dee Dee B. si muzicienii care au acompaniat-o au fost invitati cu prilejul Zilelor Francofoniei, cu concursul E.S. Ambasadorul Herve Bolot si al Ambasadei Frantei. Care a vrut sa omagieze si sa marcheze nabadaiosul devotament mioritic pe axa Washington-Londra-Bucharest pentru "La France" printr-o fericita prezenta multiculturala, plina de verva si culoare.
Afro-americana cantareata-vocalista, de mare prestigiu international, a venit pe scena Teatrului National cu un program aparte. Atent alcatuit si bine definit, armonizand o acolada biografica - 15 ani de trait si cantat la Paris - prin care a mixat fericit virtutile si forta de expresie ale jazz-ului cu rafinamentele si stralucirea cuvantului/ cantecului francez. Nascuta in sudul american, la Memphis, Tennesee, Dee Dee Bridgewater va face o prestigioasa cariera muzicalo-artistica pe ambele tarmuri ale Atlanticului. Prezenta ei ca mesagera a muzicii franceze a fost inca o dovada a receptivitatii unei culturi (si a unui oras numit Paris, nu putem omite acest nume magic pentru atatia traitori ai lumii) de a valorifica si alimenta cautarile artei adevarate. In toate domeniile, Franta si francezii s-au aratat deschisi la inovatie si la nou, dincolo de puseurile traditionaliste si de orgoliile nationale. In fericit-nefericita lume de azi, prezenta stenica a unei mari interprete precum Dee Dee B. nu poate fi decat "atasanta". Thank you, Madame!

---

Despre autor: