Sfarsit de iarna zgribulita intr-un Cluj batut de viscol, sfarsit de luna scurta intr-un teatru partial cuprins de panzele renovarii. Inauntru, febra specifica ajunului unei premiere: din sala de balet rasuna muzica ultimei repetitii, pe scena se pregateste cu infrigurare decorul. Pana seara, spatiul jerpelit al scenei a imbracat decorurile discrete si sugestive ale lui Adrian Schiopu si s-a transformat in sala de palat. Publicul a umplut lojile si stalul, in pofida zilei neobisnuite de luni.
La pupitru, Adrian Morar dirijeaza cu autoritate o partitura pe care n-a avut ocazia s-o conduca la Opera din Bucuresti, si totusi orchestra nu suna cu nimic mai prejos iar tempii sunt alerti fara sa afecteze lirismul secventelor de adagio.
„Lacul lebedelor" de P.I.Ceaikovski nu este un titlu nou pentru Opera Romana din Cluj, ci o reluare intr-o viziune „updatata". Cum ardelenii prefera lucrul temeinic mai intai si experimentele mai apoi, Adrian Muresan gandeste o noua versiune cuminte, clasica in sensul respectului pentru parintii baletului rus Petipa si Ivanov, preluand cat mai aproape de spiritul si litera miscarii coregrafia acestora. Pentru actele I si III, conceptia sa se apropie de celelalte formule rulate in Operele de la noi, cu mici modificari cerute de structura trupei, construind cu abilitate tablouri in stilul si dinamica tipice acestui balet.
Ceea ce impresioneaza criticul carcotas este stradania generala a echipei de creatori si interpreti de a-si mentine rangul: un teatru de repertoriu care se respecta, cum este Opera Romana din Cluj, trebuie sa aiba „Lacul lebedelor" pe afis, chiar daca plapuma pare insuficienta. Coregrafia se adapteaza pentru un ansamblu mai putin numeros, completat cu balerini de la Opera Maghiara si cu elevi de la Liceul de Coregrafie, din sirurile de lebede se desprind cele mari si mici, logodnicele propuse printului sunt si solistele dansurilor de caracter, etc.
Ceea ce impresioneaza publicul insa este cursivitatea spectacolului, frumusetea costumelor (acelasi Adrian Schiopu), plasate intr-o vaga Renastere florentina, bucuria generala de a dansa. O aplauda cu entuziasm pe Mariana Molnar-Cotinghiu, pe cat de experimentata in relatia cu scena pe-atat de impecabila ca aparitie fizica in Odette/Odile, il incurajeaza pe Lucian Bacoiu – un Siegfried imberb si romantic, il urmareste cu interes pe Octavian Popa in Rothbart si se amuza de glumele Bufonului Bogdan Cuc.
Imperfectiunile sunt privite cu indulgenta – asa e la premiera, lucrurile se vor roda cu siguranta in timp! - , nici un rol demi-solistic nu trece nerasplatit cum se cuvine, sunt remarcate cateva balerine de bun nivel solistic (Daniela Dragusin si Dalia Boar in Pas-de-trois alaturi de Mircea Baritchi, Miresele Monica Pintea, Gabriela Sima, Silvia Pop, Lebedele Laura Oltean, Liana Hangu, Alina Negru, Cristina Toda, Rodica Festeu si Ioana Dadarlat). Publicul ardelean continua sa vina cu bucurie si respect la Opera, se imbraca de sarbatoare si gusta din plin evenimentul.
Peste doar cateva saptamani, baletul Operei Romane din Cluj va intreprinde un turneu prin tara cu „Lacul lebedelor", inca o reusita personala a lui Adrian Muresan, aflat de ani buni la carma acestei companii, pe masura careia a croit majoritatea spectacolelor din palmares. La Bucuresti, vor poposi la Sala Palatului, dupa ce vor fi depasit ezitarile tehnice si gasit rezolvarile cele mai potrivite, sperand sa fie intampinati cu aceeasi caldura ca si acasa...