Greaua mostenire

Desi ne-am aflat adesea de aceeasi parte a baricadei in bataliile pentru democratie, contra oligarhiei de sorginte FSN-ista si a succesivelor ei infatisari politice si mediatice, ma deosebesc de o mare parte a distinsilor comentatori, ca si de multi dintre cititorii nostri comuni, printr-un detaliu care enerveaza. Experimentand direct si cotidian - intre 1990 si 1996 in mediul universitar, intre 1996 si 2000 in mediul politic - enorma capacitate de rezistenta a sistemului de complicitati, de comportamente si de reprezentari anti-democratice al carui mostenitor s-a dovedit a fi FSN, am inteles mai devreme decat multi dintre prietenii mei ca demantelarea acestui bloc retrograd e un proces lung si greu. Nici o boala nu se vindeca intr-un rastimp mult mai scurt decat cel in care s-a instalat. Drept care, am masurat mai exact si importanta bataliilor castigate, si distanta pana la victoria finala a democratiei.
Asta m-a facut antipatica: cand mult prea multi desconsiderau in bloc prima experienta de exercitare democratica a puterii politice dupa 60 de ani de succesive dictaturi, eu continuam sa sustin ca guvernarea de coalitie 1996-2000 si presedintele Constantinescu, personal, au reusit, in ciuda sabotajului permanent al structurilor fesenismului de masa, sa provoace o cotitura ireversibila in destinul Romaniei. Cand multe victime, mai mult sau mai putin inocente, ale magistralei operatii de dezinformare fesenista al carei beneficiar a fost - a si ramas - dl Stolojan, ii faceau apologia, eu imi exprimam deschis neincrederea in convertirea la liberalism a acestui domn, remarcabil inainte de 1989 ca responsabil cu Aportul Valutar Special, remarcat dupa 1989 ca prim ministru desemnat de Ion Iliescu, pe care l-a servit corespunzator prin masuri anti-liberale si prin amanarea alegerilor generale cat F(D)SN-ul sa se poata reface dupa hemoragia PD. In vara lui 2002, cand dl. Stoica se mandrea ca, propulsandu-l in fruntea PNL pe dl. Stolojan, a salvat unitatea partidului, l-am intrebat daca nu se teme ca aceasta unitate va fi platita cu identitatea politica a PNL. E drept ca atunci aflasem ceea ce sper ca dl. Stoica nu stie nici azi, anume ca dl. Stolojan fusese convins sa accepte pozitia de lider al principalului partid parlamentar care nu provenea din FSN de catre insusi presedintele Iliescu, parintele eternului si fascinantului FSN.
Dintr-una in alta, in vara si toamna lui 2004, mi-am permis sa exprim unele rezerve fata de eroizarea intempestiva a lui Traian Basescu, subit promovat la rangul de erou al fortelor anti-FSN - partid al carui membru marcant si ministru fusese. Am cules atunci un florilegiu remarcabil de acuze, pe cat de grave, pe-atat de absurde. Cei care ma injurau atunci se declara azi profund dezamagiti de dispretul cu care dl. Basescu trateaza chestiunea CNSAS, legea lustratiei, procesul comunismului. Eu n-am cum fi dezamagita, cata vreme nu m-am amagit niciodata ca dl. Basescu va aduce democratiei din Romania vreun alt mare serviciu in afara de unul, extrem de important: eliminarea lui Adrian Nastase. Mai degraba sunt dezamagita de dl. Boc, cand era in opozitie mi-era chiar simpatic.
Din aceasta inconfortabila pozitie de Cassandra, simt nevoia sa spun, din nou in raspar fata de multi prieteni, ca, sperand ca batalia pentru noul CNSAS va fi totusi castigata de noi, cei care dorim ca aceasta institutie sa functioneze cu adevarat, nu ma voi da batuta nici daca dnii Basescu, Boc si Turianu raman neclintiti in postura scandaloasa pe care au asumat-o. Si, fiindca miza a urcat la cote cu adevarat importante, nici nu sper prea mult ca vreunul dintre cei doi presedinti - cel mic sau cel Mare - vor da celui de-al treilea telefonul reparator. Am convingerea insa ca dl. Basescu, care a instrumentalizat in beneficiu propriu aspiratiile catartice care i-au asigurat victoria in alegeri, va constata, in ultima instanta, ca d-sa a fost de fapt un simplu instrument folosit de societate pentru a inlatura pericolul consolidarii regimului oligarhic PSD.
Dar petru asta trebuie sa nu ne mai imbatam cu apa rece, fie ea si de mare, si sa ramanem vigilenti. Drept care intreb: ce-a cautat presedintele la Cluj pentru a sanctiona cu autoritatea sa de sef al statului inscaunarea - profund controversata - a unui mitropolit? Hipnotizati de presupusa latura oculta a evenimentului, o pierdem din vedere pe cea publica, cel putin la fel de problematica - si de revelatoare pentru solidaritatea dlui Basescu cu mostenitorii securitatii.

---

Despre autor: