• dialog cu domnul acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane
- Peste cateva zile se va sarbatori Ziua nationala a Academiei Romane, cand se va incheia si cel de al doilea mandat de presedinte al Academiei Romane, prilej pentru un bilant al celor opt ani de cand conduceti acest for al stiintei si culturii romanesti. Care dintre realizarile acestor ani vi se par mai importante?
- Cea mai mare izbanda a Academiei Romane este, dupa mine, faptul ca a iesit din izolarea, uitarea in care fusese impinsa. A devenit mai vizibila, incepe sa fie luata in seama, si-a asumat un numra de proiecte de interes national si a avut forta intelectuala si morala sa le duca la sfarsit. Cateva exemple:
• Am incheiat lucrarile la Biblioteca Academiei Romane – cea mai importanta constructie culturala ridicata dupa 1990. Avem, acum, o cladire moderna, cu 26.000 m2, 320 de locuri de lectura, sala de expozitie, un amfiteatru de 220 locuri (amfiteatrul „Heliade Radulescu", primul presedinte al Academiei Romane), in fine, o biblioteca vasta (11 milioane piese de patrimoniu) in curs de infromatizare.
• „Casa Academiei Romane" (unde se afla 38 institute de cercetare) are o intrare splendida si doua aripi gata.
• La 4 aprilie a.c. deschidem „Casa Seniorilor" la Otopeni
• Clubul Academiei Romane – in interiorul Academiei, acolo unde se afla portretele lui Ienachita Vacrescu si ale fiului sau Alecu, realizate de Chladek...
• Spatiul pentru „Muzeul Academiei Romane" si „Libraria Academiei Romane" de pe str. Dem. I. Dobrescu, nr.9
• 75 volume in colectia „Opere fundamentale"
• „Caietele Eminescu", facsimilate (6 volume)
• Tratatul de istorie a romanilor (I-VIII)
• DOOM, Micul dictionar al Academiei romane (4 volume), Gramatica limbii romane (I-II)
• Dictionarul General al Literaturii Romane (I-IV) si Dictionarul cronologic al romanului romanesc.
• Cateva institute de cercetare recunoscute ca institute de excelenta de catre Comunitatea Europeana
• Biblia lui Samuel Micu (1895) si Biblia lui Petru Pavel Aron (traducere din 1760-1765, publicata recent – prima oara – in cinci volume) – sub ingrijirea Institutului „G. Barit" din Cluj
• Acceptarea de catre Papa Ioan Paul al II-lea de a fi membru de onoare al Academiei Romane
• Sesiunea solemna dedicata Academiei Romane, octombrie 2003 de Institutul Frantei.
• Sesiunea solemna comuna L’Institut de France – Academia Romana, luni, 3 aprilie, 2006, la Bucuresti, pentru a marca 140 de ani de la fondarea Academiei Romane. Participa o delegatie importanta in frunte cu noul cancelar al Institutlui, dl. Gabriel de Broglie...
• Sporirea calitatii stiintifice a cercetarii fundamentale in Academia Romana si faptul ca tinerii au inceput sa vina in institutele noastre.
- De ce natura au fost obstacolele pe care le-ati intampinat – daca au fost – in indeplinirea obiectivelor propuse?
- Da, au fost si sunt mereu obstacole de toate felurile: economice (nu se poate face cercetare de performanta cu salarii mici si bani putini pentru tehnologia cercetarii) si, mai ales, obstacole care privesc mentalitatea indivizilor. Acestea din urma sunt cel mai greu de infrant. Mentalitate de „functionari stiintifici": nu trebuie sa faci ceva pentru a putea fi recompensat. Trebuie s-o schimbam. Sa introducem sistemul proiectelor si recompensa materiala diferentiata in functie de calitate si volumul cercetarii. Filosofia Conului Leonida (guvernul trebuie sa plateasca, eventual doua pensii) ne paralizeaza spiritul si incurajeaza inertia.
- Cum apreciati integrarea cercetarii academice in reteaua de cercetare europeana si mondiala? Ce ar mai trebui facut?
- Este buna. Sunt cateva institute care au intrat deja in reteaua de cercetare internationala. Participa la proiecte, primesc granturi importante, au deja rezultate remarcabile. Luati, de pilda, Institutul „P. Poni" de la Iasi sau Institutul de Biologie si Patologie Celulara ori Institutul de Matematica... Sunt institute de excelenta, competitive in plan international.
- Cum vedeti rolul Academiei Romane si, in general, al academiilor intr-o lume a schimbarilor generate de procesul de globalizare?
- O Academie nationala trebuie sa aiba grija de traditiile spirituale nationale si, totodata, trebuie sa faca in asa fel incat stiinta sa devina performanta. Mai este ceva: Academia Romana trebuie sa devina, cum zice cineva, un „Parlament al inteleptilor".
- Desi problemele Academiei Romane v-au cerut un efort considerabil, ati avut timp sa scrieti si sa publicati o serie de carti reprezentative pentrucultura romana. Dintre acestea „Fictiunea jurnalului intim". Ce v-a determinat o asemenea preocupare?
- Nimic special. E meseria mea, n-am abandonat-o, chiar daca n-am publicat, multi ani, un articol saptamanal. Am preferat sa scriu carti. Tocmai am terminat una despre „Tanarul Eugen Ionescu". Nu-mi place sa devin pensionarul propriei reputatii. Citesc, ma culc devreme si ma scol devreme pentru a scrie. Nu pot scrie decat dimineata. In rest, tin discursuri, fac rapoarte academice, ma lupt cu vizigotii, nu raspund celor care ataca pe Presedintele Academiei Romane in presa pentru ca nu vreau sa bag Academia Romana intr-o polemica zadarnica la Paralela 45. La noi, polemica de idei se traduce prin competitia de injurii oborene. Nu gust stilul.
- Ce proiecte aveti in cazul in care ati fi reales in functia de presedinte al Academiei Romane?
- Deocamdata am spus ca nu voi candida. Ar trebui sa am un motiv foarte puternic ca sa-mi schimb parerea. In fapt, ar fi unul singur: posibilitatea nefericita ca Academia Romana sa incapa pe mana unor oameni lipsiti de autoritate morala si stiintifica. Daca ar fi acest pericol, s-ar putea sa-mi schimb parerea. N-as vrea, nici in ruptul capului, ca Academia Romana sa devina teatrul unor intrigi, turnatorii, calomnii, insinuari, „lucraturi" in presa... Ar fi o veritabila nenorocire... Academia Romana are o traditie intelectuala ce trebuie respectata si continuata. Altminteri, vorba Dumneavoastra, ne globalizam, mai direct spus: ne „oborizam", ratam destinatia...
- Daca nu se va intampla acest lucru, care sunt proiectele dumneavoastra de viitor?
- In toate variantele, un fapt e sigur: ma intorc numaidecat la „Scriitori romani de azi". Reiau, recitesc, restructurez, completez, citesc pe nouazecisti si pe „douamiisti", comentez pe cei pe care, din motive diferite nu i-am putut comenta inainte de 1990, pe scurt: pregatesc Istoria literaturii romane contemporane, nu ca sa-i concurez pe D. Micu, N. Manolescu, Alex. Stefanescu – ci ca sa propun viziunea mea asupra literaturii postbelice... Ea exista deja in cele peste 2.000 de pagini cate cuprind cele patru volume din Scriitori romani de azi. Vreau doar, ca in regim de libertate si complet detasat sentimental de scriitorii despre care scriu, sa pun ordine in discursul meu critic. Paralel, doresc sa duc mai departe seria de „Opere fundamentale". Tocmai ma pregatesc sa scriu o prefata la Eugen Barbu si alta la D. Bolintineanu.