La o onomastica, unde majoritatea invitatilor nu se cunosc intre ei, un fost redactor de editura sau de televiziune se trezeste hodoronc-tronc vorbind.

""Au fost si oameni pe vremea lui Ceausescu care nu s-au murdarit, care au ramas integri"", spune el. Si ca lucrurile sa fie clare, sa stie toata lumea cum arata un om care a traversat o jumatate de veac de comunism si a ramas inger, precizeaza, cu aerul ca sindrofiei, intre un ""Hai sa ne traiesti!"" si un ""Sanatate, batrane!"", asta ii lipsea, un reper moral in absolut: ""De exemplu, eu"". Gazda se grabeste sa aduca tortul, fiindca atmosfera e foarte incarcata, dar persoana pe care, la drept vorbind, n-o cunoaste nimeni si nici nu are o mutra care sa bine dispuna insista sa i se stie parerea despre cei murdariti, despre romanii ""care si-au vandut constiinta regimului"".
La petreceri, lumea zice vrute si nevrute. Conteaza momentul si tonul cu care rostesti o prostie. Unul care o face pe desteptul poate sa si amuze, daca lasa loc de intors. Fostul redactor de editura - sau de televiziune, ce-o fi fost el - isi continua insa judecatile, ca un inchizitor care nu se indoieste nici de adevarul convingerilor sale, nici de oportunitatea acestora. A mai avut el ocazia sa-i condamne pe lasi, pe pervertiti si pe colaborationisti, dar niciodata intre friptura si tort, ca acum. ""Gata, domnule - spune gazda - ti-ai facut numarul, treci de haleste!"" Imaculatul insa ia invitatia ca pe un afront. ""Eu cu astfel de lucruri - face el incruntat si cautand in jur sa vada cine se incumeta sa-l ia peste picior - nu glumesc. Pentru mine, integritatea a fost o chestiune de viata si de moarte. Puteam sa fiu directorul televiziunii, dar am ales: anonim si nepatat.""
""Auzi, ma Misule - zice un invitat, care, dupa felul taraganat in care i se adreseaza, pare sa aiba un ascendent profesional asupra insului - cand dracua€™ era sa fii tu director, ca mai mult decat un ducator de reflectoare pe platou n-ai fost niciodata?!"" ""N-am zis ca era sa fiu numit - raspunde plin de tafna ingerul - ci ca puteam. Oricine isi da seama de diferenta. Refuzul a fost punctul meu de vedere la toata mizeria de atunci. Un refuz ferm. Eu n-am fost niciodata unul de-al lor!""
Gazda e stramtorata si ridica din umeri, ca atunci cand vrei sa le spui oaspetilor ca-n fiecare familie exista un var tampit, care trebuie suportat. Noroc ca fostul coleg al ingerului, cel care i se adreseaza cu Misu, pune punctul pe ""i"" si lasii, vandutii, impurii si invitatii cu burti mari ramase de pe vremea lui Ceausescu pot sa-si umple din nou paharele. ""Acum imi dau eu seama - spune fostul coleg - de ce-si tara Misu picioarele, cand muta de colo-colo reflectoarele si disparea cand iti era lumea mai draga la WC sau la bufet. Lupta, in felul sau, integru, cu comunismul, intarzia cum putea si el instaurarea dictaturii. Cand se incuia Misulica in closet, puteai fi sigur ca dictatura, daca voia sa-l infranga, mai avea de asteptat cel putin o ora.""