Este clar lucrul ca aprobarea de catre deputati a ordonantei de guvern ce prevede stabilirea la 1 la suta a pragului de detinere a actiunilor emise de catre Societatile de Investitii Financiare nu are nici o valoare practica. Aceasta in ciuda acuzatiilor lansate in ultimele doua zile si a scenariilor care mai de care maI pesimiste. A se vedea, de pilda, informatia transmisa de catre Varujan Vosganian, presedintele Comisiei senatoriale de buget-finante. Potrivit acestuia, modificarea aprobata de deputati a adus investitorilor din SIF-uri o scadere a portofoliului cu 150 de milioane de euro. Sunt date pe care trebuie sa le tratezi cu prudenta, mai ales atunci cand vorbesti despre piata de capital. Si acum cinstit, dupa ce l-am auzit pe domnul Catalin Chelu, cunoscut pentru investitiile sale in titluri SIF si mai ales pentru influenta sa asupra acestor societati, chiar nu vad de ce se face caz de aceasta noua prevedere legala. Nu vad, pentru ca aflu ca nu prea exista investitori care sa detina singuri sau prin intermediari mai mult de 1 la suta din actiunile unei societati de investitii financiare. Cel putin asa sustine domnul Chelu.
Atunci, de ce atatea valuri? S-a acreditat ideea ca prin noua reglementare se aduce atingere dreptului la proprietate, la caracterul functional al pietei de capital. Cu o astfel de teoretizare acuzatorii cad usor pe panta demagogiei. Iata si de ce. Societatile de Investitii Financiare nu fac parte din categoria societatilor comerciale ordinare, avand arhitectura de fond inchis de investitii cu caracter mutual. Or, in acest caz, normal, pentru a preveni influenta discretionara a unor actionari ce actioneaza concertat, se impune un prag maxim de detinere astfel ca drepturile actionarilor sa fie respectate, in totalitate. De altfel acest aspect apare destul de clar in statutul fiecarui SIF. Ca prevederile statutare nu au fost respectate niciodata este un fapt arhicunoscut. In jurul SIF-urilor s-au tesut puternice centre de influenta. Se vorbeste chiar de control total, control exercitat tocmai de cei care se declara ca nu detin participari mai mari de 1 la suta. Aici este problema. Noua lege le poate provoca acestora neplaceri. Cu conditia ca legea sa fie respectata, lucru greu de crezut. Practic putem spune ca inca de la aprobare, de catre deputati, legea este una de panoplie si nu va reusi sa puna capat razboiului dintre conducerile SIF-urilor si cei care ravnesc la controlul total al acestor societati. Atat si nimic mai mult. Restul este spectacol de sunet si lumina, un spectacol mentinut in scena tocmai de arbitrul acestei piete, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, o institutie care, in nenumarate randuri, s-a dovedit depasita in gestionarea crizelor. Chiar da dovada ca este rupta de aceasta piata.
De fapt aici este marea problema a reglementarii si supravegherii pietei. In loc ca profesionistii, actorii principali din ringul bursier, prin dialog real cu CNVM si nu mimat, sa reuseasca autoreglementarea pietei de capital, impunand standarde de transparenta, iata ca jocurile trebuie facute acum de politicieni, fie ei deputati sau senatori. Camera decizionala nu conteaza, pentru ca si ei sunt paraleli cu piata de capital. O recunoaste si senatorul Varujan Vosganian. " Cei care au dezbatut ordonanta poate ca nu stiau prea bine ce voteaza si care sunt regulile pe piata de capital"- afirma senatorul. Si vina nu este, de aceasta data, a parlamentarilor, ci a celor care trebuiau sa reglementeze clar piata de capital, adica CNVM, comisie care a permis extrem de mult timp "joaca" pe SIF-uri si formarea cercurilor de interese in jurul lor. De aici si discutiile sterile privind detinerile maxime la SIF-uri. Pana la urma Gabriela Anghelache, vicepresedinta Comisiei buget-finante din Camera Deputatilor, cam are dreptate cand sustine ca exista si posibilitatea desfiintarii oricarui prag de detinere in SIF-uri. Cu o conditie, a deputatei. Cei care acum militeaza pentru acest lucru sa explice tuturor actionarilor care sunt consecintele demersului, sa declare toate detinerile de actiuni care le au singuri si prin interpusi si mai ales sa faca oferte publice de preluare la pragurile stabilite prin lege. Numai asa vom avea transparenta a detinerilor de actiuni in emitenti listati in Romania. Ar fi o solutie. Dar oare ea convine celor care critica atat de vehement stabilirea pragului de 1 la suta pentru detinerile de actiuni la SIF-uri?