Dieter Schlesak nu este doar poet, traducator si prozator prolific, ci si eseist. In ultimii ani, el a publicat numeroase studii literare si articole in presa, in reviste si ziare diverse. Intr-un amplu volum aparut acum la Editura IKGS din München sub titlul "Zeugen an der Grenze unserer Vorstellung" ("Martori la marginea imaginatiei noastre", 2005), Schlesak prezinta cititorilor o selectie reprezentativa de "studii, eseuri si portrete". Asa cum arata autorul in prefata volumului, in centrul acestor texte se afla biografii exemplare pentru secolul trecut, considerat "unul din cele mai sangeroase din istoria omenirii". Schlesak, nascut in anul 1934 la Sighisoara, stie despre ce vorbeste cand face astfel de afirmatii. El insusi a cunoscut dictatura comunista, parasind Romania in anul 1969. De atunci, Schlesak are un dublu domiciliu, unul in Germania, altul in Italia.
Schlesak a dat dovada de un interes constant in ceea ce priveste situatia din tara. In perioada comunismului, a sprijinit scriitorii persecutati, scriind despre politica culturala a regimului, despre inregimentarea ideologica a literaturii, despre nationalismul ceausist, cenzura, represiune sau cultul personalitatii. Dupa 1989 a contribuit activ la impunerea unor personalitati culturale romanesti prea putin cunoscute in Germania, scriind ample studii sau portrete literare. Daca in textele mai vechi asprimea verdictelor este dictata de imprejurarile istorice imediate, in cele de data mai recenta se poate observa o usoara diminuare a spiritului critic in favoarea unui soi de arbitraj intre tabere, personalitati si perspective de interpretare. In consecinta, aceasta modificare vizibila a tonului de abordare nu este un rezultat al pierderii poftei de a polemiza, ci mai degraba reflexul intentiilor lui Schlesak de a netezi valurile unor controverse iscate in jurul unor personalitati. Un loc de frunte in acest demers, un adevarat slalom avocatesc, il ocupa, pe de o parte, Emil Cioran sau Constantin Noica, pe de alta parte, Alfred Margul-Sperber sau Norman Manea.
Margul-Sperber, care a trait intre anii 1898 si 1967, a fost un scriitor bucovinean, prieten cu poetul Paul Celan. In perioada stalinismului, s-a transformat intr-o cutie de rezonanta a proletcultismului si realismului socialist. In randurile sustinatorilor lui Margul-Sperber, intre care se numara si Schlesak, aceste deraieri literare ar trebui privite cu ingaduinta, acordandu-se valorii estetice a intregii opere atentia cuvenita. In ciuda acestei pledoarii nelipsite de o unilateralitate, totusi, subiectiva, dilemele legate de Margul-Sperber, care si-a rescris opera poetica in conformitate cu doctrina realismului socialist, nu pot fi chiar atat de usor risipite. Generatii intregi de elevi au fost terorizate cu odele lui Margul-Sperber inchinate lui Stalin si Gheorghiu-Dej sau cu plecaciunile sale lirice in fata Partidului Muncitoresc Roman si a Republicii Populare Romane care trebuiau invatate pe de rost.
In ceea ce priveste militantismul legionar al lui Cioran, Dieter Schlesak impartaseste opinia ca acesta s-ar fi debarasat credibil de greselile de tinerete. Autorul isi sprijina teza, intre altele, pe citate din scrisorile trimise catre Aurel Cioran, fratele lui Emil, sau pe precizarea din editia de dupa 1990 a volumului "Schimbarea la fata a Romaniei", aparuta la Humanitas, in care Cioran isi exprima regretul de a fi scris "aceste divagatii" la 24 de ani, cerand "suprimarea" catorva "pagini pretentioase si stupide". Asemenea altor simpatizanti ai lui Cioran, Schlesak evita sa faca vreo trimitire la acele pasaje din scrisori in care autorul "Cartii amagirilor" il califica pe Gobineau drept un mare profet. Iata numai un singur citat dintr-o scrisoare datata 5 ianuarie 1976: "De-altfel, in jurul meu nu vad decat parinti degenerati si copii pe cale de a deveni asemenea. Albii mai ales sunt terminati. Aici, Africa e din ce in ce mai prezenta. In cincizeci de ani, Europa Occidentala va fi o anexa a ei. Acum mai mult ca niciodata trebuie sa ne aducem aminte de Gobineau, poate cel mai mare profet al ultimului secol, a carui doctrina au compromis-o imbecilii astia de nemti". Intr-un interviu din 1979, reprodus anul trecut in revista israeliana "Minimum" (nr. 220-221/ 2005), revine cu aceeasi intensitate nedisimulata obsesia declinului si a "invaziei barbare" (care este si motorul teoretic in scrierea despre inegalitatea raselor a parintelui rasismului modern, Gobineau): "In momentul acesta imi pun din nou problema catastrofei. Nu stiu sub ce forma se va manifesta, dar eu unul sunt convins ca ea, catastrofa finala, este inevitabila. Si cred de asemenea ca, in aceasta perioada in care traim, prabusirea lumii civilizate va fi foarte rapida. Pentru ca popoarele supercivilizate sunt pierdute, asa cred eu. Trebuie sa spun ca am studiat mult sfarsitul imperiului roman. Astazi, toata lumea vorbeste de asta. Pentru ca este evident exista simetrii enorme. De altfel, barbaria astazi se manifesta in alt chip. Nu mai exista invazii barbare. Fiindca barbarii se infiltreaza in randurile noastre. Deja, Parisul este ocupat, in mare parte, de barbari. Avem de-a face cu o infiltrare care constituie o alta forma de invazie. Dar cu urmari identice. E un proces care va avea consecinte foarte grave, n-avem ce discuta in aceasta privinta. Urcati-va in metrou la ora zece seara, in directia Clignancourt, mai ales vineri sau sambata. Veti descoperi o alta umanitate; care nu are nimic de a face cu Franta. Aceasta populatie (araba) ocupa terenul, se insinueaza peste tot si curand se va manifesta ca atare. Procesul a inceput deja. Acum asistam la manifestarea acestor tipi... straini. Exista patru milioane, care vin de pe toate continentele".
Unul dintre cele mai incitante texte din volumul lui Schlesak este convorbirea purtata cu Victor Capesius, fost farmacist la Auschwitz. Capesius, originar din Sighisoara, condamnat apoi in Germania pentru crime de razboi, reprezinta prototipul omului care nu este capabil sa-si dea seama de greselile savarsite. Textul despre Capesius contribuie la demitizarea legendei potrivit careia intreaga minoritate germana din Romania ar fi fost doar o victima pasiva a istoriei.
Din punct de vedere tematic, postfata la "Elf Elegien" ("11 elegii") a lui Nichita Stanescu, aparuta in traducerea lui Schlesak la Editura Pop din Ludwigsburg (2005), s-ar fi potrivit foarte bine cu textele din volumul "Martori la marginea imaginatiei noastre". Schlesak il considera pe Stanescu drept un reprezentant tipic a ceea ce el numeste "metapoezia vremurilor rosii" (acesta este titlul postfetei: "Metapoesie der roten Zeit"). Cu alte cuvinte, un poet care ar fi reusit sa creeze un limbaj poetic original, datorita vitregiilor acelor vremuri intunecate. Nu intamplator, Schlesak il compara pe Stanescu cu Paul Celan, depistand in opera celor doi mai mult decat simple afinitati poetice.