"A mai existat un graunte al frumosului". Cu aceasta propozitie incepe noul roman al lui Catalin Dorian Florescu, "Der blinde Masseur" ("Maseurul orb"), aparut la Editura Pendo din München-Zürich. Ca si in romanele precedente, "Wunderzeit" ("Vremea minunilor", 2001; traducerea in limba romana a aparut la Editura Polirom anul trecut) si "Der kurze Weg nach Hause" ("Scurta cale spre casa" (2002), locul actiunii este Romania. Daca in primele doua romane amprentele autobiografice ale autorului se regasesc in personajele principale, de data aceasta schema literara protagonist-alter-ego este mai putin vizibila, fiind acoperita de hasurarile unei povestiri melancolice despre drama exilului, a instrainarii, dezradacinarii, cautarilor si dezamagirilor progresive.
Teodor Moldovan, presonajul principal al romanului, care a fugit din Romania in Elvetia, impreuna cu familia sa, in urma cu 20 de ani, parasindu-si iubita, sufera nu numai de un complex de vinovatie, ci si de obsesii nostalgice legate de oameni si povestirile lor mitico-fantastice culese candva in tara sa de bastina. Motivul literar al reintoarcerii este motorul epic al romanului lui Florescu. Asadar, Teodor, care a facut cariera in Elvetia, se decide sa viziteze Romania si sa-si revada fosta iubita. Desi esecul acestei reintalniri este oarecum previzibil, autorul a incercat sa ocoleasca o eventuala solutie triviala, inventand o povestire construita in jurul unui intelept orb, un personaj enigmatic, dar, in acelasi timp, si transparent care se numeste Ion Palatinus. Acest personaj, cu un nume atat de straniu, intruchipeaza banalitatea existentiala cotidiana romaneasca si spiritualitatea rafinata, in care se amesteca miturile livresti legate de figura filozofului-guru, Constantin Noica, legendele despre biblioteca din Alexandria mistuita de flacari si reminiscentele literare inspirate din "Biblioteca Babel" a lui Jorge Luis Borges.
Teodor Moldovan il intalneste pe filozoful-masseur Ion Palatinas in statiunea Moneasa, unde acesta traieste intr-o casa in care se afla o imensa biblioteca. Aici ii primeste si pe clientii sai, carora le face masaj. Plata pentru serviciul prestat consta in inregistrarea pe banda a unor lecturi din cartile orbului erudit. Trecand prin numeroase peripetii dramatice, intr-o Romanie halucinanta, orbita de mirajul Occidentului si ingenuncheata de mizeriile tranzitiei, Teodor Moldovan va lua in final o decizie - logic previzibila, dar, din punct de vedere literar, tributara schemei cartilor de divertisment. El se hotareste sa ramana in Romania, acolo unde a inregistrat pe benzi magnetice, inainte de plecare, povestirile fantastice ale unor tarani si oieri, acolo unde a trait prima dragoste si de unde a fugit din pricina regimului ceausist. "Am vazut Romania ca printr-un voal pe care l-ar fi purtat o mireasa, daca n-ar fi murit inaintea nuntii", marturiseste la un moment dat personajul principal, care, in fond, este o victima a schizotimiei imanente exilului. Solutia oferita de Catalin Dorian Florescu pentru rezolvarea dilemelor personajului sau este mai degraba psihologizanta decat literara. Lucru explicabil, poate, si prin faptul ca autorul, nascut in 1967 la Timisoara si plecat din Romania in 1982, a studiat psihologia. Pentru a depasi predispozitia la schizotimie a exilatilor, Florescu ii ofera personajului sau ca antidot restabilirea in Romania. Odata cu impunerea epica a acestei solutii se termina si romanul.