Geoana, politistul cel rau

Mircea Geoana a intrat in politica intr-un mod care i-ar fi putut termina cariera. Trimis ca solutie de avarie in cursa pentru Primaria Bucurestilor, in 2004, a fost invins de Traian Basescu. Un alt esec a inregistrat la alegerile generale, iar dupa alegeri, filiala din Bucuresti a PSD s-a "lepadat" de el, infierandu-l "cu manie proletara".
Tot atunci s-a ales cu apelativul de "prostanac" ce parea sa-i condamne definitiv cariera politica. Succesul de la Congresul in care l-a invins pe Iliescu a fost aproape un miracol, chiar daca miracolul a avut cativa regizori de exceptie: Ioan Rus, Viorel Hrebenciuc s.a. In timpul crizei Nastase, Geoana a oscilat continuu intre succese si perdafuri, acestea din urma intr-o maniera de neimaginat pe vremea lui Iliescu si Nastase.
In paralel, discursul presedintelui social-democratilor a variat si el intre tonul conciliant, atunci cand a incercat sa-i convinga pe deputatii nemultumiti sa ramana in partid, si cel agresiv-autoritar dupa ce pericolul razmeritei a trecut. Perceput in mass-media ca o persoana lipsita de autoritate, Geoana incearca acum sa impuna un stil de conducere ferm in care nimeni sa nu miste in front fara consemn. Astfel ca acum cei care au ezitat daca sa ramana in PSD sau nu s-au trezit ca vor fi "testati". Uneori, Geoana a dat declaratiile cele mai radicale dintre conducatorii PSD, in contrast cu atitudinea mult mai concilianta a lui Ion Iliescu.
La urma urmelor, interventia lui Iliescu a fost decisiva in limitarea pierderilor PSD, nu atitudinea de forta a lui Geoana. Cei doi dau impresia ca si-au impartit sarcinile asemenea echipelor de politisti din filmele americane: politistul cel rau care sperie infractorul si-l intimideaza si politistul cel bun care-l convinge ca singura solutie sa scape de palma grea a politistului rau si de puscaria pe termen lung este sa marturiseasca. Toate merg struna pentru politie, insa de obicei toata lumea il detesta pe politistul cel rau, inclusiv colegii.
De cand a preluat sefia PSD, Geoana a adunat o serie intreaga de adversari. Atat din tabara lui Ion Iliescu, cat si pe cei controlati de Adrian Nastase. Spre deosebire de acestia doi, Geoana pare sa aiba dificultati importante in a-si procura suporteri fideli.
Relatia sa cu grupul de la Cluj pare mai degraba una de subordonare, iar sprijinul acestora ar fi fost insuficient daca nu li se alatura Ion Iliescu intr-o alianta aproape neverosimila cu cateva luni in urma. Indepartarea lui Nastase din randul conducerii nu a intarit pozitia de lider a lui Geoana, ci l-a relansat pe Ion Iliescu. Lui Geoana i-a crescut doar numarul adversarilor cu oameni care l-au votat pe el la Congres, nu pe Ion Iliescu.
Pentru multi pesedisti, periplul poticnit al lui Geoana prin politica contrasteaza suparator cu ascensiunea continua a lui Nastase din 1990 pana in 2004 si cu statutul de perpetuu salvator pe care il are in continuare Ion Iliescu, fapt pentru care unora le-ar parea mai convenabila varianta unui lider mai predictibil decat cel de acum.

---

Despre autor: