Poate ca, dintre toate filmele nominalizate la Oscarul din acest an, cel mai incolor a fost perceput „Syriana" si asta pornind chiar de la titlu: nimeni nu stie ce inseamna Syriana. Cu toate ca este produs de un nume sonor, George Clooney, si ca apar nume ca Matt Damon sau Christopher Plummer. Cu toate acestea, filmul este incitant si din avion pare chiar „incomod": un atac, la adresa politicii americane de dupa 11 septembrie 2001 in Orientul Mijlociu. Vorbind despre o posibila onestitate in cadrul unei politici externe corupte, „Syriana", vehiculeaza dincolo de staniolul contestatar, asa cum descopera jurnalista Mireille Beaulieu intr-un articol din revista electronica „Voltairenet", un mesaj ambiguu. E o „Syriana" cam perversa pentru varsta ei, cu care ti-ar placea sa te distrezi, dar nu sa te si afisezi cu ea in public. Voi incerca sa rezum, in cateva episoade, decriptarea pe care o face acestui film specialista in filmologie Mireille Beaulieu, intrand un pic in dedesubturile industriei cinematografice americane construite in interiorul unei dileme din care nu poate iesi: divertisment sau propaganda. „Chiar inainte de intrarea SUA in primul razboi mondial, presedintele Woodrow Wilson i-a incredintat consilierului sau, George Creel, sarcina de a crea un sistem national de propaganda: Comitetul de Informatie Publica (CPI), constituit dupa modelul britanic de la Wellington House. Aceasta a fost prima agentie de stat din lume care recurgea la cinema pentru manipularea maselor. In 1915, a fost constituit un Comitet de cooperare (War Cooperation Committee) care trebuia sa fie o legatura cu sindicatul patronal din industria cinematografica (Motion Picture Industry of America). De atunci, legaturile dintre Hollywood si statul federal, deseori tensionate, nu au fost niciodata rupte. Dupa atentatele din 11 septembrie 2001, Comitetul de cooperare a fost reconstituit printr-un acord intre Casa Alba si Jack Valenti, actualul presedinte al „Motion Picture Association of America", ulterior extins cu Paramount, CBS television, Viacom, Showtime, Dreamwork, HBO si MGM. Recentele productii hollywoodiene cu caracter politic trebuie citite prin prisma acestui acord. Intelegerea prevede ca, fie si atunci cand isi permit sa critice actiunile administratiei Bush, filmele trebuie sa participe la efortul de „lupta impotriva terorismului". Aceste fime devin mult mai eficace, in termenii propagandei, deoarece ele pot contesta solutiile puterii, dar valideaza mai bine problematica". „Syriana", lung-metrajul lui Stephen Gaghan, a suscitat vii dezbateri in SUA, unde a fost prezentat ca un film extrem de polemic. E vorba despre lupta indarjita a SUA pentru controlul ultimelor resurse petroliere. Pentru asta, George Clooney s-a asociat cu Participant Productions, societate creata de Jeff Skoll, fondatorul eBay care organizeaza prin intermediul cinematografului, mari campanii de actiune sociala, cu popularizarea unor teme precise. In „Syriana" campania, sustinuta de principalele asociatii ecologiste din SUA, este axata pe adoptarea unei noi politici energetice. Obiectivul acestor asociatii nu este acela de a denunta razboiul pentru resurse, ci de a proteja mediul inconjurator si de a reduce dependenta SUA fata de petrol, ceea ce le-ar scuti sa mai poarte razboaie in Orienzul Mijlociu si „impotriva terorismului". Aceasta tema este atat de populara in SUA, incat ea a fost reluata de presedintele Bush in discursul sau despre starea uniunii, din 21 ianuarie 2006. Nu e de mirare ca scenariul acestui film pseudo-contestatar a fost nominalizat la Oscar. Dar despre dedesubturile acestui scenariu, saptamana viitoare.