Un senator i-a zis altui senator ca e bou. Nimeni n-a mai vazut de mult timp un bou, asa ca adresarea nu mai e ce-a fost candva.

In magazine, carnea de bou se cheama ""de vita"", fapt care trimite cu ideea la vaca, nu la bou. Daca senatorul i-ar fi spus colegului ca e vita, situatia avea un miez litigios. Nu ca a fi vita e o insulta mai mare ca a fi bou, dar exista expresii - precum vita incaltata sau vita-n bocanci - care deranjeaza. Odinioara, cand agricultura romaneasca avea o baza in boi, nu era o rusine sa fii bou. Cel mult o chestiune de destin. Erai nascut pentru tras la jug in tacere. De cand nu mai vedem boi pe uliti, diferenta dintre metafora si insulta s-a pierdut. In fapt, senatorul, care a urmarit sa-si irite colegul, l-a laudat. A zis despre el, indirect, ca e supus, muncitor si eficient. Ca un bou, in sensul bun al cuvantului. Pentru ca exista si un sens mai putin bun, privitor la inteligenta boului. Dumnezeu stie de ce, nimeni nu e preocupat de inteligenta curcanului sau a berbecului, dar cand vine vorba de bou, oamenii au pretentii.
In Senat, dialogul de septel dintre cei doi parlamentari a produs confuzie. Oamenii s-au intrebat, pe drept cuvant, la ce comisie sa fie repartizat incidentul, la cea economica sau la aceea interesata de secretul de stat. La cat de prost merge industria carnii, un bou in plus sau in minus conteaza. Totodata, prezenta in Parlament a unui bou care s-a dat om o legislatura sau poate mai multe, ii poate dauna mult imaginii Romaniei. E destul sa ne inchipuim ca Europa numara in Senatul nostru nu doar un bou, ci o intreaga turma. In care caz, e clar ca legile au fost votate de o minoritate, iar turma a avut rolul dintotdeauna al turmei, sa mearga unde o trimite vacarul si sa umple lumea de praf. S-ar parea ca povestea e de competenta comisiei de morala. Dar si aici apar niste probleme. Senatorul care a constatat ca are un coleg bou trebuie sa vina cu dovezi. Daca n-o face, inseamna ca e porc, fapt care complica si mai mult situatia. Cu productia de porci stam mai bine. Cand ii spui cuiva ""Porcule"", neindoielnic ca nu-i o figura de stil. E o observatie de bun simt, pe care o poate face pana si un bou veritabil, cu coarne si copite, nu doar cu mapa si laptop.
Politica e, la noi, plina de jivine. Pentru prima oara s-a creat precedentul definirii unor specii si clase. Ceea ce e bine. Si pentru mass-media e bine, deoarece nu trebuie sa mai aiba complexe. Daca un senator zice despre alt senator ca e un bou, parlamentul e multimea cea mai indreptatita sa cunoasca adevarul. Si sa scuteasca presa si televiziunea de corvoada unor adresari imprecise, mincinoase si lirice, de tipul ""domnul deputat"", ""domnul senator"", ""domnul ministru"". E sacal, sa i se spuna vietuitoarei la modul propriu, sacal. E hipopotam, e dinozaur, e suina, asta-i situatia. De ce sa pierdem vremea cu delicatesuri, cand politicienii ne invita sa cunoastem indeaproape recensamantul din Animal Planet.