Crucea Rosie n-are acces in Transnistria

Seful Delegatiei Regionale pentru Europa Centrala a Comitetului International al Crucii Rosii, Patrick Zahnd, s-a aflat timp de o saptamana in Romania, in vederea evaluarii angajamentelor asumate de Guvernul de la Bucuresti in ceea ce priveste respectarea obligatiilor umanitare ce ii revin pe plan local si nu numai. Intr-un interviu acordat ziarului ZIUA, responsabilul Crucii Rosii apreciaza ca, in prezent, autoritatile de la Bucuresti trebuie sa isi asume noi responsabilitati din punct de vedere militar, diplomatic si umanitar. In cazul detinutilor din grupul Ilascu, inchisi la Tiraspol, CICR nu dispune de accesul pe care ar trebui sa-l aiba, a explicat Patrick Zahnd.
Ce va aduce in Romania?
A fost vorba despre o misiune de o saptamana, cu o multime de obiective, dintre care cel mai important a fost reconfirmarea de catre noul Guvern al Romaniei a angajamentelor formal asumate, in vederea continuarii respectarii obligatiilor umanitare care ii revin pe plan local, potrivit tratatelor internationale la care este semnatara, dar si obtinerea de asigurari ca Romania va adopta legislatia si orice alte mijloace necesare transpunerii acestor obligatii formale in realitate. Daca toate statele ar face acest lucru, ar exista mai putine, sau chiar ar fi eliminate cazurile de incalcare a normelor umanitare. In contextul in care a devenit membra a NATO in 2004 si in perspectiva aderarii la UE la 1 ianuarie 2007, Romaniei ii revine o responsabilitate importanta, care depaseste sfera intereselor si obligatiilor nationale, ceea ce inseamna ca acum, mai mult ca niciodata, este deosebit de important sa ne asiguram ca Bucurestii dispun de capacitatea si credibilitatea necesare contribuirii la respectarea normelor umanitare la nivel international. De asemenea, am venit pentru a evalua capacitatea partii romane de a procesa, in ultima instanta, aceste obligatii intr-o maniera structurata la nivel national, dar si de a-si asuma noi responsabilitati - carora sa li se conformeze din mers - din punct de vedere militar, dar si diplomatic si umanitar.
Misiunile Crucii Rosii
Ce reprezinta Comitetul International al Crucii Rosii (CICR) in practica?
CICR-ul, reunind o varietate de entitati, are o semnificatie deosebita in domeniul asistentei umanitare, concentrandu-se, totodata, asupra promovarii si implementarii legislatiei umanitare si protejarii si oferirii de asistenta persoanelor aflate in zone de conflict. Concret, misiunea CICR este sa se asigure ca, in situatii de conflict, principiile si normele internationale in domeniul umanitar sunt aplicate si respectate. Desigur, este o misiune dificil de realizat, insa toate statele care au consimtit la respectarea acestora contribuie la aceasta atat la nivel intern, cat si la nivel international. Asadar, trebuie sa existe norme adecvate, toate mecanismele necesare trebuie sa se afle la locul lor, sa fie mandatate sa actioneze ca neutri intre partile implicate, sa beneficieze de sprijinul financiar, dar si politic al statelor astfel incat sa poata actiona in mod eficient. Asadar, CICR-ul ofera protectie si asistenta oriunde este nevoie de acestea. Pentru ca aceasta posibilitate sa existe, sunt necesare eforturi astfel incat persoanele in masura sa spuna "nu" sa spuna "da", ca cei care ar putea trage in tine sa nu traga in tine, sa se elimine suspiciunile ca se va incerca orice altceva de natura mai putin umanitara.
Cum s-a remarcat CICR-ul in conflictele din spatiul ex-sovietic, devenite acum "inghetate"?
Principala preocupare a CICR-ului nu este, neaparat, sa ofere asistenta, ci sa se asigure ca persoanele implicate in situatii de conflict nu se afla in situatia de a necesita asistenta, ca acestea continua sa traiasca normal, pe cat posibil, avand in vedere circumstantele, sa reaminteasca partilor implicate ca normele umanitare trebuie respectate. In cazul conflictelor "inghetate" din vecinatatea Marii Negre, sau cel putin in cazul Abhaziei, CICR-ul s-a ocupat, in special, de persoanele care au fost fortate sa isi paraseasca locuintele. In ceea ce priveste celelalte conflicte din spatiul ex-sovietic, activitatile CICR au vizat, totodata, cautarea persoanelor disparute - in cazul diferendului azero-armean din Nagorno-Karabah, precum si vizitarea persoanelor retinute - in cazul Transnistriei. Desigur, au existat situatii in care rolul nostru de a oferi asistenta a fost limitat; cu toate acestea, CICR-ul a jucat un rol activ, alaturi de alte organizatii umanitare prezente in regiune.
Putem vorbi despre ceea ce putem face
In anumite conditii, CICR-ul poate facilita intrevederi intre un detinut si familia sa. Cum s-a implicat Crucea Rosie in cazul ultimilor detinuti ai grupului Ilascu, Tudor Petrov-Popa si Andrei Ivantoc, avand in vedere evolutiile recente?
Ce va pot spune este ca, in cazul Transnistriei, nu dispunem de accesul de care ar trebui sa beneficiem, avand in vedere situatia existenta. Avand in vedere faptul ca toate activitatile CICR-ului vizand persoanele retinute sunt realizate in interesul acestora - pentru protectia lor, ameliorarea conditiilor de detentie sau relatia cu familia - putem vorbi numai despre ceea ce putem face, dar nu si despre ceea ce vedem, iar ceea ce reusim sa realizam ramane numai intre noi si autoritatile responsabile. Nu intentionez sa evit intrebarea, este pur si simplu o regula. Ceea ce reusim sa realizam in acest domeniu nu trebuie, sub nici o forma, sa devina public.
CICR-ul este, de asemenea, abilitat sa faca unele recomandari autoritatilor in cazul detinutilor. S-a intamplat aceasta in cazul grupului Ilascu?
Absolut, in mod sistematic chiar. Nu exista, totusi, mecanisme care sa includa, de exemplu, un raportor special; activitatile noastre sunt strict umanitare, destinate protectiei detinutilor respectivi si, mai presus de toate, confidentiale, indiferent de partile cu care se desfasoara dialogul. Asadar, activitatile noastre se desfasoara dupa urmatorul tipic: ne asiguram ca exista o problema referitoare la conditia individului respectiv, negociem cu cei responsabili pentru detentie astfel incat sa avem acces la acesta, apoi ne asiguram ca se va ajunge la un consens in privinta respectarii unor anumite standarde. Etapele acestor vizite sunt trecute intr-un raport, care cuprinde, totodata, si anumite recomandari. Acestea trebuie sa fie realiste, constructive si rezonabile, avand in vedere faptul ca standardele variaza de la caz la caz.
Abu Ghraib e un caz aparte
Cum s-a raportat CICR-ul la Guantanamo si Abu Ghraib?
Cazurile Guantanamo si Abu Ghraib se inscriu in cadrul mandatului CICR, asadar reprezinta un alt mod de ilustrare a celor de mai sus. Cu alte cuvinte, treaba, ca de obicei, desi cazurile acestea pot fi considerate ceva mai aparte, de vreme ce reprezinta partea mai cunoscuta a aceleiasi fatete. Cu siguranta, prezinta anumite particularitati, insa, in esenta, treaba ca de obicei. Abu Ghraib constituie, desigur, un caz aparte, de vreme ce a fost vorba despre ocupatie militara, asadar intra in vigoare Conventia de la Geneva, iar noi am activat pentru respectarea prevederilor acesteia. Cazul Abu Ghraib a devenit cunoscut prin publicarea acelor fotografii, dar si prin faptul ca au existat anumite scurgeri informatii si ma refer, aici, la publicarea unui raport confidential, o situatie jenanta, de altfel, pentru ca acel document ar fi trebuit sa ramana confidential. Abu Ghraib a contribuit, totusi, la promovarea normelor umanitare, diseminarea acestora reprezentand, in fond, un lucru bun. Abu Ghraib a facut posibila si abordarea problemei tratamentelor aplicate detinutilor, definirea torturii, tratamentelor inumane, dar si a rolului CIRC si a locului ocupat de umanitate intr-un anumit context. Este important ca, in orice context, indiferent de partile implicate, standardele convenite sa fie respectate si aplicate.
Cristalul rosu, al treilea semn
Avand in vedere dezbaterile recente referitoare la simbolurile CICR, osciland intre crucea si semiluna rosie, ce s-a convenit asupra acestuia?
Intr-adevar, am traversat un proces dificil, care nu s-a incheiat inca. Unele state au ales intre crucea si semiluna rosie atunci cand au ratificat Conventia de la Geneva - cum ar fi Romania, care a ales crucea rosie, iar unele state, putine de altfel, refuza sa recunoasca unul din simboluri - Israelul, de exemplu. Asadar, de dragul unitatii miscarii Crucii Rosii si pentru a elimina, in anumite situatii, anumite interpretari religioase, a fost adoptat un al treilea simbol -cristalul rosu - care nu are absolut nici o conotatie aparte. La acest moment, prin Conventia de la Geneva, CICR-ul foloseste doua embleme, la care s-a mai adaugat una.

---

Despre autor: