Teama de comunism a ardelenilor

PCR s-a preocupat constant de cresterea numarului membrilor sai in Transilvania de Nord. Cu toate acestea, in mai 1945, partidul era ""slab numericeste"". In paralel, comunistii romani au sprijinit Frontul Plugarilor si Madosz-ul, care se bucurau de aderenta mai cu seama in mediul rural. Aici, recunosteau liderii PCR, exista teama de comunism.

Administrarea Transilvaniei de Nord de Ungaria horthysta timp de patru ani (1940-1944) a condus la modificari etnico-sociale in regiune. Un numar important de etnici maghiari a fost adus din Ungaria, nou-venitii fiind instalati mai cu seama in orase. Majoritatea covarsitoare a aparatului functionaresc era formata din etnici maghiari. Romanii au fost exclusi din administratia localitatilor ardelene, chiar daca erau majoritari in cele mai multe dintre ele. Toate aceste probleme au fost preluate de administratia romaneasca la 9 martie 1945. In acest context, Partidul Comunist Roman a trebuit sa-si readapteze strategia de recrutare a noi membri de partid din randul locuitorilor Ardealului de Nord.
TENSIUNI. In aceasta zona
s-a inregistrat o situatie deosebita de restul tarii. Dincolo de amprentele pe care le lasase razboiul asupra intregii Romanii, aici, administratia ungureasca, iar dupa eliberare, cea militara sovietica au creat o stare de spirit tensionata in randul locuitorilor. Salariile neplatite de mai mult de sase luni, lipsurile materiale i-au scos nu de putine ori pe angajati in strada. Dar problemele cele mai dificile s-au ivit in momentul in care au izbucnit tensiunile interetnice din provincie. Izolarea romanilor intre 1940 si 1944, neincadrarea lor in sectorul administrativ au condus la violente intre romani si maghiari. ""Incadrarea Ardealului de Nord, aprecia Vasile Luca in 1945, a provocat acolo o serie de chestiuni... Vin elemente fasciste din Ungaria, vin elemente fasciste din Romania, din Vechiul Regat. Si, foarte caracteristic, activitatea lor merge mana in mana. Aceleasi lozinci, aceeasi tactica de a provoca ciocniri intre cele doua nationalitati, de a impiedica normalizarea vietii... Ungurii acuza mereu pe romani si lupta impotriva sovinismului romanesc si invers. Cu toate aceste acuzatii reciproce, aceste demascari reciproce, ei nu fac decat sa intarate si mai mult spiritele.""
PCR, IN ACTIUNE. Detensionarea climatului a cazut in sarcina guvernului FND, din care faceau parte si comunistii. PCR a convocat in mai 1945 o sedinta a Biroului Politic pentru a discuta problemele transilvanene. Ana Pauker, Vasile Luca, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu, Iosif Ranghetz, Lucretiu Patrascanu, Iosif Chisinevschi, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu au dezbatut situatia prezentata de Luca, in urma vizitei lui in teritoriu. Stenograma sedintei dezvaluie totodata si situatia de fapt in care se afla PCR, aderenta pe care o avea in Transilvania, dar si tacticile si metodele de penetrare pe care le vor utiliza. Doua idei principale s-au conturat in sedinta Biroului Politic: slaba aderenta a partidului si manifestarile de ""sectarism"" si ""sovinism"" din interiorul PCR.
UN PARTID CU CATEVA SUTE DE MEMBRI. Membrii Biroului Politic au constatat ca PCR, aflat acum in legalitate, are un numar foarte mic de membri. Vasile Luca aprecia ca ""numeri-ceste, partidul nostru este foarte slab"". ""De exemplu, afirma Vasile Luca, unde avem 30.000 de membri in Frontul Plugarilor, unde avem 40.000-50.000 de membri in
Madosz, sindicatele au zeci de mii de membri, partidul abia numara cateva sute de membri de partid. Si nicaieri nu a fost organizat resortul organizatoric si abia acum (mai 1945 - n.n.) se controleaza cadrele."" Vina este aruncata pe seama faptului ca PCR s-a ocupat mai mult cu administratia si economia decat cu organizarea partidului. Rezultatul a fost ""de ramanere in urma din punct de vedere organizatoric"" si ""lipsa luptei educative politice a maselor"". De aceea, apreciau liderii PCR, trebuie dusa o ""mare lupta de educatie politica"", inclusiv in randurile Frontului Plugarilor si ale
Madosz-ului, care ""nu sunt pe linia democratiei progresiste adevarate"". Cele doua formatiuni trebuiau insa sprijinite, pentru ca, in Transilvania, mai cu seama la sate, aveau numerosi aderenti. Iar acolo nu trebuiau infiintate organizatii ale PCR, pentru ca ""oamenii au teama de comunism"".
FRICTIUNI INTERNE. In organizatiile comuniste din Transilvania de Nord, partidul a cautat sa recruteze cat mai multi aderenti, romani si maghiari. Dar unii dintre acestia au dat dovada de ""sectarism"" si ""sovinism"". Ungurii se organizau dupa criteriul etnic si plusau mereu cu revendicarile lor. De cealalta parte, romanii se simteau exclusi si exprimau din ce in ce mai des opinii antimaghiare. Nu de putine ori s-a ajuns la ciocniri, acestea avand loc la Cluj si in sate de langa Targu-Mures, Oradea sau Dej. Pentru a salva situatia, membri ai PCR din Ardealul de Nord au dat dovada de ""sectarism"" si au mers ""pe linia rezistentei celei mai usoare"", cum aprecia Vasile Luca. De aceea, el a propus o ""politica de apropiere intre cele doua nationalitati"". Membrii PCR trebuiau sa fie instruiti, care sa stie sa le vorbeasca oamenilor pe limba lor si sa le insufle ideile comuniste. Scopul politic si propagandistic al partidului era acela de a ""educa"" insa cetatenii, indiferent de nationalitatea lor in spiritul ""noii gandiri revolutionare"".

BUCURIE