Meseria de cititorSlabiciunile istoriei

Despre Pierre Drieu la Rochelle (1893 - 1945) nu stiam mai nimic. Era, fireste, ocultat inainte vreme - desi, trebuie sa recunoastem, dictionarele de literatura franceza din 1972 si 1978 il inregistrau, cu ideologia sa nazista si cu intreg colaborationismul lui. Ca scriitor, il vedem acusica pentru prima oara gratie traducerii unui Traian Fintescu, traducere aparuta in aceeasi "galerie de proza" a Grupului Editorial Corint.
Avem in fata un roman trist si un eseu obosit, ambele scrise cu dibacie, amestec de erotism, de vicii uzate, de aventura si de dandysm ca un pretext de iesire din Realitate. In roman - primul discurs al volumului - personajul central, Alain isi poarta spleen-ul zilnic intre Lydia, Dorothy, Solange, Dubourg, alcool, drog si alte cateva putine statii nesabuite in drumul sau spre moarte timp de unsprezece capitole scrise scurt, nervos, bine sprijinite literar. Eseul - "Poveste secreta" - este un fel de compunere modesta, o autobiografie simpla, o contemplare a esecului si o justificare a sinuciderii. Stilul, atmosfera, tonul, preocuparile, chiar dialogurile trimit usor la suprarealism, la aerul inchis ascuns in draperii grele, in nopti de fum si de nesomn in maniera lui Radiguet. Se remarca un melanj sclipitor de inteligenta zdravana cu o slabiciune (sau vulnerabilitate, ca la bridge?) de caracter de-a dreptul inexplicabila. Real talent de belfer dezabuzat si inutil. Sigur, malaxorul Istoriei a trecut rau peste Franta regimului de la Vichy, peste NRF (unde, initial, nota bene, publicasera sau facusera parte din colectiv alde Gide, Valery, Aragon si Eluard!), peste unii intelectuali - putini, ce-i dreptul, si Drieu la Rochelle trece printre dansii - lasand in urma sechele uimitoare de adormire a intelepciunii si nedesmintite ratari. Recuperarea adevaratelor valori (si singura, cu certitudine, se numeste Celine) este binevenita, fapt pentru care si Drieu a fost considerat un fel de val de mare anuntator al tristetii domnisoarei Sagan (o scriitoare de succes monden si cam nimic mai mult) sau un fel de Godard, preluat de cinematografie in filmul lui Louis Malle - ecranizarea taman a romanului nostru din capul volumului.
Ceva vorbe despre ambalaj. Volumul, cum spusei, contine un roman ecranizabil tradus cam anapoda (feu follet presupune o combustie scurta de gaz, ca in retortele din laboratorul de chimie al liceului sau ca la boilerele cu foc de veghe, "fatidic" fiind tradus in dictionarul istoric critic de literatura franceza din 1982, oricum la singular), al carui sens ar putea fi decrosat chiar dintr-un pasaj ca acesta: "Statea acolo in picioare, cu tigara arzandu-i intre buze, fara nici o resursa, nici inauntrul, nici in afara lui. Atunci se produse reactia obisnuita. Pe peretii goi care ii strajuiau sufletul nu mai vazu, deodata, din rarele fetisuri care le impodobeau, decat acela care le rezuma pe toate celelalte, banii". Cam ungureste, cum se mai zice pe aici! De altfel, traducerea se pare ca e facuta de un om ce stapaneste bine limba franceza, dar mai are dificultati cu limba romana, chestie la moda pe la noi, in ultimii ani. Nici cu franceza nu prea sade frumos, din moment ce zice "portrete ale lui Epinal" pentru celebra "imagerie" populara de Epinal, desenele din orasul cu acelasi nume. Penibilul extrem este atins de prefata lui Al. Paleologu, un eseist discret si doar cochet si un gazetar cuminte, din pacate. Vorbe goale, pe deasupra textului, filiatii tembele, justificari rasfatate, interpretari zgubilitice. De pilda, nu vad rostul citarii tripletei Eliade, Cioran, Noica - doar din pricina apartenentei lor la legionarism? De asemenea, nu stiu ce rost are paralela cu Malraux - citat orbeste dupa prezentatoarea de radio M. Lovinescu? Aceleasi si aceleasi poncife poposite dinspre dreapta, cum ca intre comunism si fascism ar fi semnul egal. Ca si Crestinismul cazut in Inchizitie, ca si Revolutia franceza ce a scapat in Teroare, si o ideologie si alta au esuat, dar una porneste mizerabil si rasist, iar alta porneste frumos si la inceput i se opune si apoi o pune cu botul pe labe pe cealalta, castigand razboiul crunt cu ea! Punct.

---

Despre autor: