Asa cum am putut observa in ultimele saptamani, tocmai cei care nu mai au loc de propriile cantari despre libertatea de circulatie a capitalurilor si concurenta globala pe plan mondial, cei care dau pe de laturi de atata economie de piata pe care o sustin s-au dovedit cei mai ingusti ""nationalisti"" cand a fost vorba ca minunatele concepte pe care le propovaduiesc sa se aplice pe pielea lor.
Nu este vorba aici nicidecum de a-i critica pe americani ca nu au lasat niste arabi sa le preia administrarea unor porturi considerand ca, din motive de securitate nationala, aceasta administrare ar trebui sa fie in continuare americana, ori sa-i incriminam pe francezi ca doresc sa pastreze caracterul national al controlului economic in domenii cruciale precum otelul si energetica (nevrand, de pilda, s-o dea pe aceasta din urma pe mana nici macar a prietenilor si vecinilor italieni). Nu este vorba de asa ceva, pentru ca, dupa parerea noastra, aceste atitudini sunt normale, chiar si in epoca globalizarii. Sunt lucruri cu care nu te joci si asupra carora este bine sa-ti pastrezi propriul control.
Este vorba insa de a taxa fara echivoc ipocrizia fara margini a celor exponenti ai capitalului, carora le place sa-l prezinte ""transnational"" dar numai din punctul de vedere al expansiunii proprii; si nu si atunci cand transnationalitatea i-ar masura si pe ei insisi. Nu putem sa nu observam ca marele capital vest-european si ce sa mai vorbim de cel american proslavesc mereu si mereu liberalismul ""tout
azimut"", cerand tuturor pricajitilor din lume sa-si deschida pietele in numele libertatilor economice si globalizarii, in timp ce se dovedeste ca, in mod jenant, toate acestea sunt povesti pentru altii si nu pentru propovaduitori. Si inca daca ar fi vorba doar de niste cantari ar mai fi cum ar mai fi! Dar este vorba de presiuni economice sordide asupra pricajitilor spre a le confisca deciziile si controlul.
Cel mai de incriminat din acest punct de vedere este capitalul american, care are in spate si forta politico-militara a superputerii pe care o reprezinta Statele Unite, pentru ca este de departe cel mai ipocrit. Capitalul francez este mult mai decent, practicand pastrarea identitatii nationale fara a bate tobele globalizarii, dar in cazul capitalismului american discrepanta intre standardele aplicate in cazul propriu si standardele pretinse altora este absolut imensa.
In mod evident, doar in situatii limita se da arama pe fata. Capitalul international a facut-o in ultimele saptamani poate mai pregnant decat oricand. Si de penalizat, sa fie clar, nu este cum s-a comportat - fiecare avand interesele sale, pe care are dreptul si datoria sa si le apere! - ci doar ipocrizia de care da dovada, intrucat, in situatia concreta din teren, a ales sa actioneze altfel decat propovaduieste prin carti despre economia de piata globalizata.
Un vechi adagiu latin spune ""Quod licet Jovi, non licet bovi"" (""Ce este permis lui Jupiter, nu-i este permis boului""). In mod normal, dupa cum si-a dat arama pe fata in saptamanile din urma, capitalul vest-european si indeosebi cel american ar trebui sa nu mai aiba atata nas sa-i intoxice pe altii cu exigentele globalizarii si concurentei libere. Dar va fi in continuare cu gura mare si cu presiuni asijderea asupra altora dupa preceptul ca ""ceea ce este permis lui Jupiter, nu-i
este permis boului"".