""Foaie verde de susai,/ Creste nivelul de trai/ Ca p... dupa f...i."" Aceasta strigatura am descoperit-o pe vremea ""odioasei dictaturi"", scrisa cu pixul pe peretele unui WC public. In ciuda vulgaritatii lor, cuvintele exprimau un adevar social cumplit.

Tot atunci si tot pe usile sau peretii WC-urilor publice erau mazgalite tot felul de distihuri pe care astazi le-am numi sloganuri publicitare: ""Ciocolata Veronica/ Face mica gaurica"" sau ""Ciocolata Postavaru/ Face p... ca si parua€™"", sau ""Vinul rosu de Segarcea/ Face p...zda harcea-parcea"" etc. Gaseai si antireclame: ""Apa minerala Hebe/ Face p... ca de bebe"" sau ""Moarte sigura cu cobra,/ Dar mai sigura cu Mobra"" etc. Nici informatiile in versuri despre viata sexuala din caminele studentesti nu lipseau: ""In caminul medicinii/ Te poti f... cu strainii"", ""Din caminul de chimie/ Poti sa iei blenoragie"". Era vremea defularilor sociale si sexuale in versuri underground.
METAFIZICA BUDELOR. Cum pe vremea aceea nu exista internetul, iar de tiparit nici nu putea fi vorba, suportul de comunicare era WC-ul, mai exact cele patru laturi ale cabinei. Venea ""publicul tinta"", rezolva problema, mai citea, se mai informa... Avantajul fata de internet era faptul ca, daca accesarea acestuia nu este obligatorie, cea a WC-ului era, este si va fi. Ceea ce a determinat in zilele noastre, transformarea vespasianelor de lux din localuri in spatii publicitare. Indrazneala acestei initiative ii apartine firmei de publicitate OOOPS Media.
Toate acestea rezuma doar aspectul psiho-social al ""metafizicii WC-urilor"", daca-mi este permisa formularea. Exista insa si o problema de limbaj, care nu e atat de simpla pe cat pare. Prima observatie referitoare la textele ""publicate"" in WC-urile publice ar fi ca vocabularul e suburban, desi nu lipsit de plasticitate si chiar de subtilitate. Ce este insa limbajul suburban si cine traseaza bariera intre urban si suburban? Recent, tot intr-o cabina de WC, cineva a scris cu markerul urmatoarea fraza: ""Toata lumea face m...e, depinde la ce capat al p... te afli"". Am gasit-o si pe internet, nu stiu cine a inceput... Dincolo de continutul obscen, formularea este cat se poate de adecvata, iar umorul e modern si ""trendy"", in genul ""legilor lui Murphy"".
""S-A-NTORS LUMEA CU CURU-N SUS, BA!"" Nu e cazul sa avem prejudecati in privinta vocabularului limbii romane. Cuvintele in sine nu sunt vulgare. Ele denumesc sau indica. Indiferent ca spunem p...a sau penis, c...r sau anus, p...zda sau vagin, c...t sau fecale, ele, cuvintele, se refera la acelasi lucru. Tot ceea ce exista trebuie sa aiba o denumire. Si, totusi, chiar si in acest comentariu despre cuvinte intervine autocenzura. Au vreo vina cuvintele? Are vreo vina ceea ce exista, ca exista? Indiferent daca lumea a fost creata de Dumnezeu sau a aparut la intamplare, dictonul latin ""naturalia non sunt turpia"" (cele naturale nu sunt vulgare) ramane valabil. Atunci, cine greseste si unde greseste? Este morala cenzurarea naturii si a cuvintelor?

OPINIE. O judecata de valoare emisa intr-o buda oarecare