Romania, baza americana a Eastern European Task Force

Armata Statelor Unite intentioneaza sa stabileasca in Romania, la baza de la Mihail Kogalniceanu, cartierul general al unei noi structuri militare care va opera in intreaga zona: Eastern European Task Force. Conform generalului James Jones, comandantul suprem al Fortelor americane din Europa (EUCOM) si comandantul suprem al fortelor NATO din Europa (SACEUR), baza aeriana Mihail Kogalniceanu ar putea servi pentru actiuni comune ale Fortelor Armate, Fortelor Aeriene, Marine, dar si ale Unitatilor de Operatiuni Speciale. Conform planului american de repozitionare globala a fortelor SUA, zona Marii Negre si Romania urmeaza sa poarte o greutate strategica sporita. In ce priveste Romania, dintr-un document prezentat Comitetului specializat al Senatului SUA de catre generalul Jones, privind prioritatile strategice ale comandamentului SUA in Europa, in anul 2007, reiese ca s-ar putea sa asistam la amplasarea unor instalatii militare speciale in Romania. In fisa de buget prevazut pentru bazele americane din Europa, respectiv Marea Britanie, Germania, Italia si Romania (cea din Islanda se dezafecteaza), numai sumele alocate amplasamentelor din Romania raman secrete (Classified). In acelasi document, in ce priveste utilitatile acestor baze, tot secrete raman sumele destinate Comandamentului Fortelor Aeriene de Lupta USAF (ACC) pentru operatiunile legate de aparatul aerian de spionaj Global Hawk, care ar putea fi folosit si din Romania. Secretul militar care se mentine numai asupra desfasurarilor militare din Romania par sa confirme previziunile ZIUA privind instalarea scutului american anti-racheta in tara noastra. Din calculele ZIUA reiese ca Armata SUA ar putea investi in 2007 in Romania circa 60 de milioane de dolari.
SUA isi diminueaza nivelul trupelor din Europa, dar vor pastra o prezenta semnificativa in mentinerea conducerii NATO, in cadrul parteneriatului cu aliatii lor, pentru a rezolva amenintarile pe termen lung, a afirmat comandantul fortelor SUA din Europa si Africa subsahariana, generalul James Jones, conform unei transmisii catre Departamentul Externe al ZIUA din partea Departamentului de Stat al SUA si a Ambasadei SUA la Bucuresti. Experienta a aratat ca "solutiile cele mai durabile la amenintarile existente vor putea fi gasite prin intermediul unor abordari complexe", a afirmat generalul James Jones, la inceputul acestei luni, in fata Comisiilor de Aparare ale Senatului si Camerei Reprezentantilor. Amenintarile actuale includ terorismul, fundamentalismul radical, proliferarea armelor de distrugere in masa, traficul de droguri si imigratia ilegala, a avertizat Jones, care este comandantul suprem al Fortelor americane din Europa (EUCOM) si comandantul suprem al fortelor NATO din Europa (SACEUR). Potrivit declaratiei lui Jones, "Europa occidentala a beneficat de sase decenii de pace si stabilitate", iar "obiectivul nostru strategic este acum de a aduce aceasta pace si stabilitate si in Europa de Est si Africa". In acest context, James Jones a adus in discutie schimbarile care se produc in prezent in ceea ce priveste reducerea nivelului trupelor SUA, crearea unor baze militare rotative in Bulgaria si Romania, precum si initiativele din Africa menite sa imbunatateasca fortele regionale de mentinere a pacii, in paralel cu actiunea de contracarare a actiunilor teroriste in zone neguvernate.
Avansul spre Est al trupelor SUA
EUCOM are cartierul general la Stuttgart si coordoneaza realtiile militare ale SUA cu 91 de state, din Cape Town, in Africa de Sud, pana in Rusia.
Statele Unite si Rusia, a mai explicat Jones, "au realizat progrese semnificative... in dezvoltarea unei cooperari militare normalizate care sa ne rupa de zilele Razboiului Rece". Responsabilul american a subliniat si planurile pe care le are EUCOM de a-si diminua prezenta militara de la 112.000 de soldati la aproximativ 70.000 in urmatorii ani. Aceste forte militare care vor ramane in Europa se vor concentra insa asupra capacitatii lor de desfasurarare rapida in locatii temporare din sud-estul Europei, Eurasia si Africa. De asemenea, Jones a mentionat ca, pana la finele lui 2006, un numar de 43 de baze isi vor inchide portile, iar aproximativ 10.000 de militari americani si membrii familiilor acestora, numarand 13.800 de persoane, se vor intoarce acasa, in Statele Unite. In cazul bazelor militare de la Marea Neagra, recentele acorduri incheiate vor permite fortelor SUA sa inceapa stabilizarea unei Forte de Actiune in Europa de Est (Eastern European Task Force), lucru care va include un cartier general la baza aeriana de la Mihail Kogalniceanu, in apropiere de Constanta, in Romania. Acorduri similare referitoare la forta de actiune urmeaza sa fie incheiate si cu Bulgaria, tara vecina Romaniei. Dupa cum a precizat generalul Jones, forta de actiune "va spori in mod semnificativ" abilitatea Statelor Unite si a fortelor partenere de a coordona si a conduce antrenarea si o serie de misiuni in Eurasia si Caucaz.
Pasul urmator, Caspian Guard
In timpul celor doua audieri, de la Senat si Camera Reprezentantilor, Jones a facut referire si la Caspian Guard, un program al carui scop este de a imbunatati capacitatile Azerbaidjanului si Kazakhstanului intr-o regiune strategica care se invecineaza cu Iranul. Aceasta initiativa - crede generalul american - va ajuta Azerbaidjanul si Kazakhstanul "sa previna si, daca este necesar, sa raspunda la amenintarile teroriste, la proliferarea nucleara, traficul de droguri si de fiinte uman, precum si la alte amenintari transnationale din regiunea caspica".
Marea Caspica este un punct de tranzit major intre sud-estul Europei si Asia Centrala si, mai mult, reprezinta o semnificativa sursa de petrol si gaze naturale. Printre proiectele care tin de Caspian Guard se numara antrenarea in operatiuni speciale maritime, reactia rapida, lupta impotriva narcoterorismului si controlul granitelor, precum si antrenarea si echiparea pentru detectarea si raspunsul la amenintari care cuprind armele de distrugere in masa, dar si modernizarea navelor si a comunactiilor.
Securitatea Marii Negre, vitala pentru SUA
Conform unei postari a Ambasadei Statelor Unite in Bulgaria, ambasadorul Statelor Unite la Sofia, John Beyrle, a facut, recent, in timpul unei conferinte pe tema Securitatii Maritime a Marii Negre, o serie de remarci interesante referitoare la semnificatia strategica a acestei regiuni. "Securitatea martima a Marii Negre este vitala pentru securitatea SUA, datorita locatiei geostrategice a Marii Negre, pentru dezvoltarea situatiei politice in unele dintre statele vecine Marii Negre in urmatorii ani. Nu in ultimul rand, Marea Neagra are o deosebita importanta ca ruta comerciala, de transport al energiei si marfurilor. Din acest motiv, asigurarea securitatii in aceasta regiune va spori in importanta in anii ce vin, asa cum, de altfel, au indicat, in trecut, o serie de experti", a explicat ambsadorul american la Sofia. In opinia sa, "nu este deloc exagerat in a sustine ca regiunea Marii Negre reprezinta un front potential in lupta dusa pe plan global impotriva terorismului". "Suntem de acord cu ceea ce aliatii si prietenii nostri din aceasta regiune sustin, si anume ca amenintarea terorista la Marea Neagra nu este, in prezent, foarte ridicata, dar, totodata, apreciem ca exista numeroase potentiale riscuri. Daca aceste riscuri vor fi minimalizate sau ignorate, ele se pot transforma in pericole reale la adresa securitatii si a prosperitatii noastre", a spus John Beyrle. Din aceste motive - a continuat diplomatul american - SUA au demarat acest proces de incheiere a unor acorduri cu state din regiunea Marii Negre, ca parte a Evaluarii Globale a Starii Generale a Armatei. "Am negociat cu Romania si cu Bulgaria pentru utilizarea unor facilitati militare care vor imbunatati capacitatea comuna de a reactiona in fata crizelor si care ne vor permite instruirea si actionarea, in comun, cu mai multa eficienta. Interesul nostru este de a vedea o ameliorare a securitatii, prin ceea ce numim 'cunoasterea domeniului maritim' la nivel global, nu doar la Marea Neagra. Aceasta cunoastere va putea fi realizata foarte usor, iar costurile sale nu vor fi mici, dar trebuie ca acest obiectiv sa fie atins", a precizat ambasadorul SUA in Bulgaria, adaugand ca instrumentele necesare realizarii acestui obiectiv sunt implementarea de noi tehnologii si echipamente, instruirea, cooperarea multilaterala, dar si o intensa diplomatie.
Se cauta modelul NATOSEAFOR
Potrivit diplomatului american, exista "numeroase si diferite forme in care aceasta cooperare se va materializa, fie dupa modelul BLACKSEAFOR, operatiunea Black Sea Harmony, fie un model complet nou". "Nu Statele Unite vor fi cele care vor decide acest lucru. Cea mai buna modalitate de cooperare va fi determinata in urma consultarilor aliatilor", a mai spus John Beyrle. El a subliniat in acest context ca SUA sunt pregatite sa ofere ajutor, de la sustinerea politica pana la punerea la dispozitie a unor tehnolgii avansate. Exemplul oferit de oficialul american a fost cel al unor companii din SUA care pot oferi sisteme extrem de sofisticate de supraveghere a coastelor maritime, pentru a monitoriza activitatea din Marea Neagra. "Asigurarea securitatii Marii Negre nu este doar o problema regionala, ea necesitand sprijinul tuturor natiunilor democratice care se bucura de avantajele vecinatatii Marii Negre", a concluzionat diplomatul american. O alta idee esentiala exprimata de acesta a fost ca "securitatea Marii Negre nu reprezinta doar o chestiune de interes regional, avand de fapt o importanta globala, si afecteaza in mod direct securitatea politica si econimica a Statelor Unite". Motiv pentru care - a spus ambasadorul american - SUA vor incuraja si sustine noile democratii din jurul Marii Negre, ale caror reusite, stabilitate si prosperitate sunt esentiale pentru pacea si securitatea intregii regiuni.
Dupa cum a demonstrat modelul NATO, abordarea colectiva a problematicilor de seecuritate este cea mai eficienta si mai economica, deopotriva. SUA vor incuraja o mai mare cooperare intre corpurile de marina si natiunile din zona Marii Negre, precum si o colaborare mai stransa cu NATO in vederea asigurarii unei constientizari la un nivel mai inalt a amenintarilor, precum si a obtinerii capacitatii de a raspunde la acestea. In istoria civilizatiei, Marea Neagra s-a numarat printre primele rute comerciale si diplomatice, fiind inclusa, de asemenea, in cadrul schimbului de idei.
Strategia de Securitate Nationala a Washingtonului ramane unipolara
Pe de alta parte, voci mai critice de la Washington, cum ar fi analistul Power and Interest News Report Michael A. Weinstein, arata ca, o data cu publicare, pe 16 martie, anul acesta, a Strategiei de Securitate Nationala (NSS), Washingtonul a decis pentru formula mentinerii uniploaritatii in parteneriat. In cel mai recent raport al grupului de analiza si informatii PINR, se arata ca Administratia SUA si-a incheiat trecerea in revista a strategiilor diplomatice, dar si de aparare si securitate, care a inclus reorganizarea de catre secretarul de Stat Condoleezza Rice a Departamentului de Stat si a programelor americane de ajutorare, precum si evaluarea, la fiecare patru ani, a strategiilor Departamentului Apararii. (QDR)
Prin lege, NSS trebuie remis Congresului anual, de catre presedinte, insa raportul de anul acesta este primul din 2002 incoace. Prezentarea acestuia a intarziat din cauza interventiei din Irak, care a pus Administratia in dificultatea atunci cand a venit vorba sa raspunda unor situatii urgente si a adus stragiile de viitor sub semnul incertitudinii - acestea depinzand de rezultatul interventiei -, dar, mai presus de toate, a dezvaluit existenta unor puncte de vedere diametral opuse in cadrul Administratiei asupra pozitiei ocupate de SUA in cadrul configuratiei globale a puterii.
Ruptura de forte din cadrul aparatului de securitate al SUA a fost evidentiata de deosebirile dintre explicatia oferita de Rice pentru reorganizarea Departamentului de Stat si analiza raportului QDR. Inca de la inceput, Rice a sustinut pozitia potrivit careia politica mondiala se indreapta catre o configuratie multipolara a puterii si a trasat planurile destinate redictionarii resurselor Departamentului de Stat catre centrele de putere aflate in curs de ascensiune, inclusiv catre China, India, Indonezia si Egipt. Secretarul de Stat a subliniat importanta "parteneriatului" cu puterile regionale si a evitat sa se refere la suprematia SUA la nivel mondial. La polul opus, QDR a sustinut perspectiva unipolara, bazata pe obtinerea de catre SUA a suprematiei militare absolute, si a prezentat un program in forta, vizand dezvoltarea "capacitatii" de a raspunde oricarei amenintari posibile, se afirma in raportul PINR.
Criticile PINR la adresa NSS
Weinstein afirma ca, in vreme ce reorganizarea lui Rice a marcat recunoasterea constrangerilor impuse asupra puterii SUA, devenite evidente in cazul interventiei din Irak si, mai ales, in urma evolutiei centrelor de putere in ascensiune, QDR nu a reusit sa prezinte un top al prioritatilor reprezentate de amenintari, dovenind ca nu dispune de capacitatea, sau nu doreste sa abandoneze perspectiva unipolara, desi a admis necesitatea intrarii in parteneriat cu alte state.
In loc sa ofere o solutie la diferentele evidentiate de sustinatorii viziunilor unipolara si multipolara, noua NSS incorporeaza ambele perspective, fara a oferi o sinteza a acestora, astfel incat documentul confirma perpetuarea unui vid de strategie la cel mai inalt nivel al structurilor de putere de la Washington. Lipsa unei viziuni coerente este flagranta la pagina 37 a raportului, unde pozitiile adverse sunt prezentate la pachet: "...trebuie sa fim pregatiti sa actionam de unii singuri, in caz de necesitate, recunoscand, totusi, ca putem realiza prea putine lucruri de durata in lume in absenta unei cooperari sustinute cu aliatii si partenerii nostri".
"Idealistii" Departamentului Apararii versus "realistii" Departamentului de Stat
In centrul solutiei de compromis reprezentate de NSS se afla conflictul nerezolvat intre "idealistii" unipolari, majoritatea concentrati in biroul vicepresedintelui, respectiv prezenti pe alocuri in Departamentul Apararii, si "realistii" multipolari din cadrul Departamentului de Stat. Documentul duce mai departe dictonul simpatizantilor perspectivei unipolare, potrivit caruia SUA trebuie sa mentina o forta militara "fara pereche" si reafirma pozitia Washingtonului de a se lansa intr-un razboi preemptiv impotriva amenintarilor identificate si, de asemenea, aduce noi angajamente programului de "diplomatie transformationala" a lui Rice, care recunoaste evidentierea unei configuratii de putere multipolara la nivel mondial. De-a lungul raportului, pozitiile conflictuale apar impreuna, intr-o asociatie nefireasca, insa nicaieri mai mult ca in scrisoarea de prezentare a presedintelui George W. Bush: "Eforturile multinationale eficiente sunt esentiale pentru rezolvarea problemelor. Si, totusi, istoria a demonstrat ca ceilalti vor reactiona numai dupa ce ne vom face datoria. America trebuie sa fie in continuare o deschizatoare de drumuri".
Desi SUA raman cea mai mare putere militara si economie a lumii, nu mai este verosimil sa numim SUA un "lider" global de necontestat - nu dispun nici de increderea internationala necesara conducerii prin persuasiune, nici de puterea coplesitoare, necesara impunerii strategiilor proprii la nivel mondial - iar ascendent sau economic a fost slabit de indatoririle masive.
Daca Washingtonul va dezvolta o strategie de securitate coerenta si credibila in urmatorii cinci ani, atunci va avea posibilitatea de a deveni primus inter pares (primul intre egali) intr-o lume multipolara. Pentru a-si asuma aceasta pozitie, SUA trebuie sa castige incredere in calitate de actor influent onest, sa consimta la compromisuri rezonabile si sa se lanseze in initiative delicate la nivel regional.
Nici una din aceste premisele nu este promovata de NSS, care schiopata in contextul ascensiunii puterilor regionale, privind inapoi, catre un trecut iluzoriu, concluzioneaza analiza PINR. Critica profesionista a PINR contribuie dezbaterii asupra securitatii SUA asa cum ar fi necesar sa se intample si in Romania referitor la proiectul propus de Presedintiei.

---

Despre autor: