Amintiri cu Mitica si Romica

Zilele trecute s-a mai petrecut inca o poltogarie in fotbalul nostru, una din cele in legatura cu care Ionut Lupescu ameninta ca va demisiona en fanfare daca le va consemna prezenta. Ne referim la includerea in corpul de observatori a poate celui mai detestabil personaj care a populat acest sport in ultimii ani, la Romica Pascu, o creatura chiauna, alunecosa, parsiva si stupida, asa cum garantam ca nu intalnesti de doua ori in viata.
Bistritean la origini, Pascu a iesit cat de cat la iveala prin anii '70 ca presedinte la FC Bihor. Momentul de cotitura in viata sa l-a constituit imensul scandal de coruptie din 1982, care s-a lasat cu arestari si condamnari. La putin timp dupa aceea, cica pentru a se spala imaginea fotbalului brasovean, la conducerea gruparii galben-negre a fost adus un promitator potlogar de la Viitorul Scornicesti, nimeni altul decat Dumitru Dragomir, cel care si-a ales drept mana dreapta pe Romica Pascu, intrucat se pare ca intre ei existau multe si dubioase afinitati. Dupa cum se stie, Dragomir avea sa ajunga ulterior presedinte indiscutabil al celei mai abjecte formatii care a fost conceputa in intreaga istorie a fotbalului universal, la echipa securitatii ceausiste, Victoria Bucuresti, postul ramas vacant la FCM Brasov revenindu-i astfel lui Romica Pascu, asa ca va inchipuiti ce meciuri incingea gruparea tampeana cu Dinamo, Flacara Moreni si Victoria, ca sa pomenim doar trei dintre gastile tutelate de represivul minister pana in '89.
Dupa acest moment se cunoaste ca Dragomir a fost aruncat pentru o prea scurta perioada de timp in puscarie, acolo unde un fost gardian marturisea recent ca era un fan neostoit al arpacasului, sutind chiar si portiile colegilor de celula, si ca era de o slugarnicie de-a dreptul scarboasa fata de temnicerii sai, inaintea carora se ploconea ca un cercopitec reumatic si carora le vorbea numai cu "sa traiti, sefu". Cah! Ce e cel mai straniu in privinta acestei infime perioade de detentie ar fi faptul ca se pare ca Romica Pascu a fost un turnator al celor de la politie. Concret, in ianuarie 1990 Dragomir primeste in jurul pranzului un telefon de la Pascu, acesta intrebandu-l aparent fara nici un motiv ce program si-a facut in ziua respectiva. Mitica ii raspunde ca tocmai se pregatea sa plece la cimitir la mormantul fiului decedat in conditii tragice cu cativa ani inainte, insa Romica intervine si il implora sa mai ramana acasa inca o jumatate de ora pana va ajunge si el pentru a merge impreuna. Romeo Pascu n-a mai ajuns la domiciliul fostului sau tutore, in schimb au facut-o caraliii, care i-au pus catusele, i-au confiscat tot ce au gasit acolo precum si in celelalte locatii ale sale, apoi l-au bagat la pandaimos alaturi de alti detinuti de drept comun.
Povestea de mai sus nu e deloc una in premiera planetara, aceasta fiind relatata de insusi Dragomir, acesta opinand in incheiere ca daca n-ar fi fost acel telefon straniu al lui Romica ce l-a retinut acasa ar fi aflat intre timp de la informatorii sai ce i se pregatea si ar fi plecat prin vama Giurgiu din tara, unde ar fi revenit abia cand se potoleau lucrurile. Inclusiv dupa eliberarea din binevenita perioada de incarcerare Mitica nu l-a uitat pe fostul sau acolit, plangandu-se ca in cele sapte luni in care a stat incatusat si cu bila legata de picior familia sa, sotia si fiul cel mic au dus-o foarte greu fara a primi nici cel mai mic ajutor, "indeosebi din partea unui om din oras, se stie el, pentru care am facut enorm".
Cu toate acestea, relatiile intre cei doi au fost de o cordialitate rece, semn ca intre ei exista secrete crunte, pe care daca Pascu nu le-a dezvaluit atunci, cand putea sa-si infunde definitiv fostul tovaras, n-o va face nici prea curand, mai ales ca, iata, a fost propulsat instantaneu in corpul de observatori pentru Divizia A, fara a se rutina anterior prin esaloanele inferioare, ajutor de care Dragomir pe pariu ca nu poate fi strain.

---

Despre autor: